Pierre Lévêque

Pierre Lévêque (n. , Chambéry, Savoie, Franța – d. , Paris, Île-de-France, Franța) a fost un istoric francez, specializat în istoria Greciei antice și elenistice.

Pierre Lévêque
Date personale
Născut[1][2][3]
Chambéry, Savoie, Franța[3]
Decedat (82 de ani)[1][2][4]
Paris, Île-de-France, Franța[3]
Căsătorit cuMonique Clavel-Levêque[*][[Monique Clavel-Levêque (istorică franceză)|]][5]
CopiiLaure Lévêque[*][[Laure Lévêque |]]
Cetățenie Franța
Ocupațieistoric
elenist[*]
cadru didactic universitar[*]
Limbi vorbitelimba franceză[1]
Activitate
InstituțieUniversitatea din Montpellier
université de Franche-Comté[*][[université de Franche-Comté (French university based in Besançon)|]] 
Alma MaterÉcole Normale Supérieure 
OrganizațiiȘcoala franceză din Atena[*] 
DoctoranziAndré Paul[*][[André Paul (French theologian)|]]
François Hartog[*][[François Hartog (istoric francez)|]]
Philippe Poirrier[*][[Philippe Poirrier (istoric francez)|]]
Pierre Brulé[*][[Pierre Brulé (istoric francez)|]][6]
François Vannier[*][[François Vannier |]][7]
Pierre Briant[*][[Pierre Briant (French Iranologist)|]][8]
Colette Jourdain-Annequin[*][[Colette Jourdain-Annequin |]][9]
Alain Bresson[*][[Alain Bresson (French classicist and professor (1949-))|]][10]
Mohamed Abdi Mohamed[*][[Mohamed Abdi Mohamed (President of Azania)|]][11]
Pierre Leriche[*][[Pierre Leriche (French archaeologist)|]][12] 
Cunoscut pentruLa Naissance de la Grèce : Des Rois aux Cités[*][[La Naissance de la Grèce : Des Rois aux Cités (book by Pierre Lévêque, from “Abrams Discoveries” series)|]] 

Biografie

Anii de formare

Pierre Lévêque și-a petrecut copilăria în portul Bordeaux.[13] După cum spunea el mai târziu, lectura cărții Orașul grecesc, de Gustave Glotz⁠(d), l-a împins spre studiile literare.[13] Astfel, în 1940 a fost admis la École normale supérieure, obținând în 1944agregarea în litere⁠(d)”.[13]

Membru al Școlii franceze din Atena⁠(d) din 1947 până în 1952, a studiat sculpturile antice grecești de la Delos și a efectuat excavații arheologice în siturile din Insula Thasos[13]. În 1955, sub conducerea științifică a lui André Aymard⁠(d), și-a susținut teza de doctorat cu subiectul Pyrrhus, regele Epirului.[13]

Cariera universitară

A obținut un post de asistent la Sorbona și apoi la Lyon (1951). A devenit lector la Universitatea din Montpellier (1955), iar în 1957 a fost numit profesor la Universitatea din Besançon[13], unde a rămas pe tot parcursul carierei sale. Acolo a fost poreclit „decanul roșu”, din cauza activismului său comunist.

În 1968 a creat la Universitatea din Besançon un Centru de Istorie Antică, care ulterior a devenit o unitate a Centrului Național Francez de Cercetări Științifice (CNRS) cu denumirea „Analize ale formațiunilor sociale antice”. Tot la Universitatea din Besançon a creat „Institutul de Științe ale Antichității”[14], iar în 1970 „Grupul Internațional de Cercetare privind Sclavia Antică”.

În februarie 1979, a fost unul dintre cei 34 de semnatari ai declarației inițiate de Léon Poliakov și Pierre Vidal-Naquet⁠(d) pentru a demonta retorica negativă a lui Robert Faurisson.[15]

Viața particulară

A fost căsătorit cu Monique Clavel-Lévêque.[14]

Lucrări publicate

În limba franceză:

  • Nous partons pour... La Grèce, 1961
  • L'aventure grecque, 1964 (traducere în limba română, în 1987: Aventura greacă. vol. I și II. Tradus de Constanța Tănăsescu. București: Editura Meridiane.)
  • Clisthène l'Athénien, 1964 (cu Pierre Vidal-Naquet⁠(d))
  • Nous partons pour... La Sicile, 1966
  • Les grandes divinités de la Grèce (în franceză), Éditions E. de Boccard, , ISBN 978-2-200-37211-8
  • Empires et barbaries, 1968
  • Bêtes, dieux et hommes, 1985
  • Le Japon des mythes anciens, 1988
  • La Naissance de la Grèce, Paris: Éditions Gallimard, , ISBN 2-07-053110-4
  • Les Grenouilles dans l'Antiquité, 1994
  • Dans les pas des dieux grecs, 2003

Note

  1. Autoritatea BnF, accesat în
  2. Pierre Lévêque, Babelio, accesat în
  3. Fichier des personnes décédées
  4. Who's Who in France
  5. https://chrhc.revues.org/1425 Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  6. FCT, accesat în
  7. FCT, accesat în
  8. Système universitaire de documentation, accesat în
  9. https://www.theses.fr/1987BESA1008 Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  10. https://www.theses.fr/1994BESA1001 Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  11. https://www.theses.fr/1990BESA1006 Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  12. https://www.theses.fr/1998BESA1012 Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  13. Jordi Cortadella (). „L'aventura humana de Pierre Lévêque” (PDF). Faventia (în spaniolă) (1): 121–123. Accesat în .
  14. Antonio Gonzales (), „À Pierre Lévêque, au savant et à l'ami”, Cahiers d’histoire. Revue d’histoire critique (în franceză), pp. 143–145, accesat în
  15. Valérie Igounet (). Histoire du négationnisme en France. La Librairie du XXe siècle (în franceză). Paris: Éditions du Seuil. p. 237. ISBN 2-02-035492-6.
This article is issued from Wikipedia. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.