Pierre-Nicolas Brisset

Tatăl său era producător de prese pentru tipar. La vârsta de optsprezece ani, a fost ucenic în atelierul lui Louis-Charles-Auguste Couder^⁠(d) și mai târziu a studiat cu François-Édouard Picot. [6] În acest timp, a studiat și la École nationale supérieure des beaux-arts . O călătorie în Italia în 1835 l-a inspirat să picteze o serie de lucrări pe subiecte istorice, monumente și ruine, în special Ponte Nomentano^⁠(d) de pe râul Aniene^⁠(d).

În 1840, a primit Prix de Rome în pictură pentru reprezentarea lui Gaius Gracchus convocat în fața Senatului. [7] Din 1841 până în 1845, a locuit la Vila Medici din Roma. Pe când se afla acolo, a pictat „Sfântul Laurențiu arătând comorile bisericii”, care s-a bucurat de un mare succes când a fost expus la Salon^⁠(d) și Palais des Beaux-Arts de Lille.

Din 1846 până în 1853, l-a ajutat pe Picot să picteze fresce la Biserica Saint-Vincent-de-Paul^⁠(d), unul dintre cele mai mari proiecte de construcție din timpul regelui Ludovic Filip. De-a lungul anilor, a creat mai multe picturi murale proprii la Biserica La Sainte-Trinité^⁠(d)[8] și în Capela Fecioarei din Bazilica Sainte-Clotilde^⁠(d), precum și la bisericile Saint-Augustin^⁠(d) și Saint-Roch^⁠(d).[7]

În 1862, a contribuit la proiectarea unei bancnote de 100 de franci pentru Banca Franței. A folosit tehnologii noi, concepute pentru a preveni realizarea de falsuri, și a fost folosită până în 1923. Șase ani mai târziu, a fost numit Cavaler în Legiunea de Onoare.[9]

În 1879, a participat la decorarea Grand Théâtre de Genève^⁠(d), dar cea mai mare parte a lucrării sale de acolo a fost distrusă de incendiu în 1951. Unele dintre desenele sale pot fi încă văzute la Hôtel de la Païva^⁠(d) și la Hôtel Matignon.[7] În 1883, a luat parte la pregătirile pentru restaurarea frescelor de la Fontainbleau.[6] A fost și profesor privat de artă. Cel mai cunoscut elev al său a fost Henri Gervex^⁠(d).

• Lucrări de Brisset @ the Base Joconde