Petru al III-lea

Petru al III-lea (n. 1422[1] – d. 1452), fiu legitim al lui Alexandru cel Bun din a patra sa căsătorie cu doamna Marena,[2] a fost domn al Moldovei de trei ori:

1) prima domnie: martie 1443 - aprilie 1445, în asociere cu fratele său Ștefan al II-lea, se încheie cu tentativa sa nereușită de a-l înlătura pe Ștefan cu ajutor din Transilvania.

2) a doua domnie: august - decembrie 1447 - când urmare a înțelegerii cu pan Didrih Buczacki din 15 iulie 1446, acesta din urmă îi acordă ajutor armat cu care Petru se impune asociat la domnia nepotului său Roman al II-lea, fiul fratelui său Iliaș I. Doar câteva luni mai târziu Roman însă va încerca să îl asasineze pe Petru care i-a dejucat planurile și a fugit în Transilvania. Acolo va fi primit de Ioan de Hunedoara și va accepta protecția acestuia ca și căsătoria formală cu o soră mai vârstnică a acestuia. Nu se cunoaște numele doamnei, dar cronicarul polonez Jan Dlugosz menționează că avea 50 de ani, în vreme ce Petru la acea data nu împlinise încă 26 de ani.

3) ultima domnie: singur februarie-aprilie 1448 - octombrie 1448. Petru a murit la doar 26 de ani din cauze și împrejurări necunoscute și a fost înmormântat probabil la mănăstirea Sfântul Nicolae din Poiana Siretului (Pobrata veche), care la rândul ei a dispărut la un moment necunoscut.[3]