Petre Ivănescu

A jucat la Dinamo București, echipă cu care a câștigat campionatul național de 13 ori și Cupa Campionilor Europeni în 1965.[3]

A jucat 205 meciuri pentru echipa națională a României, cu care a câștigat două Campionate Mondiale (1961 și 1964).[3] La Campionatele Mondiale din 1961 a fost desemnat golgheter, împreună cu cehoslovacul Zdeněk Rada (24 de goluri).[4]

A rămas în 1967 în RFG, unde a activat mai întâi ca jucător și apoi ca antrenor.

Ca antrenor a avut cel mai mare succes la VfL Gummersbach, cu care a câștigat între 1978 și 1983 Cupa IHF (1982), Cupa Campionilor Europeni (1983)[3] și de două ori Campionatul German (1982, 1983) și Cupa Germaniei (1982, 1983).

A antrenat de asemenea echipa TUSEM Essen (1974-1976, 1983-1986, 1990-1993). Cu această echipă a câștigat atât Campionatul German (1986) cât și Cupa Germaniei (1990, 1991).

Între 1987-1989 a fost antrenor al echipei naționale masculine a Germaniei.[5] A fost numit de două ori „Antrenorul anului” în Germania de Vest (1987, 1988).[3]

Între 2003 și 2005 a antrenat echipa națională masculină a României.

Fiul lui, Dan Ivănescu, a fost de asemenea handbalist.

• Ivănescu, Petre (2020). Am vrut să ating stele. Coresi Publishing House. ISBN 978-6-0699-6599-3.

• www.ivanescu.de Situl personal