Per Teodor Cleve

Cleve s-a născut în Stockholm, ca al treisprezecelea copil al tatălui său,[11][13] un comerciant cunoscut sub drept F.T. Cleve.[13][14] Strămoșii lui Cleve din partea tatălui său au venit din Germania de Vest și s-au stabilit în Suedia la sfârșitul secolului al XVIII-lea.[14]

Cleve a manifestat interes pentru științele naturii și istoria naturală de la o vârstă fragedă.[14] A urmat Stockholms Lyceum în 1858, studiind chimia și biologia.[12][13] A obținut o diplomă de licență de la Universitatea din Uppsala în 1863 și un doctorat de la aceeași universitate din 1868.[13]

În 1860, la vârsta de 20 de ani, Cleve a devenit profesor asistent de mineralogie la Universitatea din Uppsala[15] și profesor asistent de chimie în 1868.[11][15] De asemenea, a predat la Institutul Regal de Tehnologie între anii 1870 și 1874 și – în cele din urmă – a devenit profesor de chimie generală și agrochimie la Universitatea din Uppsala.[11] A fost președintele secției de chimie la Universitatea din Uppsala începând din 1874. A fost, de asemenea, președintele Comitetului Nobel pentru Chimie.[16]

Prima lucrare a lui Cleve a fost Några ammoniakaliska chromföreningar (Asupra unor compuși de amoniac și crom, 1861).[12][15] De asemenea, el a scris mai multe lucrări despre compuși coordinativi, sintetizând câteva sute compuși ai platinei.[12][15]

În anii 1860, Cleve a vizitat un număr de laboratoare în Anglia, Franța, Italia și Elveția.[15] Fiind la Paris, a vizitat laboratorul lui Charles-Adolphe Wurtz, unde și-a făcut un oarecare număr de prieteni. [15]

Cleve a lucrat la sinteza compușilor coordinativi până în 1872.[12] El a teoretizat în 1874 că elementul didymiu ar fi un amestec a două elemente. Această teorie a fost dovedită în 1885, odată cu descoperirea praseodimului și a neodimului de către Carl Auer von Welsbach. În 1879, Cleve a dovedit că scandiul (element nou descoperit) a fost elementul prezis de Dmitri Mendeleev ca fiind eka-bor.[11] Cleve a izolat o cantitate de scandiu în același an și a determinat greutatea sa atomică.[12] În 1879, prin examinarea unei probe de oxid de erbiu, a descoperit elementul holmiu.[17] În timp ce separa impuritățile dintr-o astfel de probă de oxid de erbiu, Cleve a descoperit o substanță maro și o substanță verde, substanța brună dovedindu-se a fi oxid de holmium (substanța verde fiind oxid de tuliu).[17][18] Cu toate acestea, acest eșantion ar fi putut fi impur.[19] El a separat tuliul dintr-o probă de oxid de erbiu în 1879.[20] În plus, Cleve și Abraham Langlet au descoperit heliul în mineralul cleveit în 1895. [21]

Cleve a descoperit șase forme de diclornaftalină și a descoperit acizii aminonaftalensulfonici, numiți uneori după el.[11] A preparat și un număr de acizi nitrosulfonici.[14] În 1883, Cleve a fost primul care descrie speciile de plancton Nitzschia seriata.[13] În 1890, Cleve a început să se concentreze în principal pe domeniul biologiei, studiind în principal algele de apă dulce, diatomee și plancton.[11] În 1898, Cleve a participat la o expediție suedeză la Spitsbergen , când a descoperit o serie de specii.[22]

Cleve, în colaborare cu Höglund, a preparat în premieră numeroase săruri de ytriu și erbiu. Cei doi au lucrat, de asemenea, asupra chimiei elementelor chimice toriu și lantan. În 1874, Cleve a descoperit că toriu este un element tetravalent și că lantanul este trivalent. Aceste constatări au fost inițial puse la îndoială de către comunitatea științifică.[14]

Cleve a fost primul care a observat izomerismului în unii compuși ai platinei.[16]

În plus, Cleve a creat o metodă de datare a depozitelor glaciare și post-glaciare în baza studiului fosilelor.[13]

Dizertația doctoratului lui Cleve a fost intitutată „Mineral-analytiska under-sökningar”. El a scris o lucrare despre samariu în 1879, iar despre The Seasonal Distribution of Atlantic Plankton Organisms în 1900.[11][12] În 1883, a publicat Kemiskt Handlexicon. Printre studenții notabili ai Cleve se numără Ellen Fries (prima femeie suedeză care a obținut un doctorat) și Svante Arrhenius (câștigător al Premiului Nobel).[13]

Cleve a studiat, de asemenea, hidrografia și geologia.[13]

În 1874, Cleve sa căsătorit cu Alma Öhbom, de asemenea profesor;[13] cuplul a avut trei fiice. Prima fiică, Astrid Cleve (născută la 22 ianuarie 1875), a devenit botanistă.[13][23] Ginerele, Hans von Euler-Chelpin și nepotul Ulf von Euler, au câștigat Premiul Nobel.[13]

Per Teodore Cleve a fost un susținător al egalității de gen, iar Ellen Fries, prima femeie suedeză care a primit un doctorat, a fost unul dintre studenții săi.[13]

Cleve a început să sufere de pleurezie în decembrie 1904, care i-a afectat inima. El a crezut că se va recupera până în primăvara anului 1905 și sa întors acasă la Uppsala, Suedia,[14] unde a murit la 18 iunie 1905.[11]

Cleve sa alăturat Academiei Regale de Științe din Suedia în 1871. El a primit medalia Davy în 1894 și 1904.[13][16]

Cleveitul este un mineral denumit astfel în onoarea lui Cleve.[13]

• Lucrări de Per Teodor Cleve la Proiectul Gutenberg