Peio Iavorov

Peio Iavorov, în bulgară: Пейо Яворов, (n. 1 ianuarie 1878 - d. 17 octombrie 1914) a fost un poet bulgar.

Peio Iavorov

Peio Iavorov
Date personale
Nume la nașterePeio Totev Kraciolov
Născut1 ianuarie 1878
Cirpan, Regiunea Stara Zagora, Bulgaria
Decedat17 octombrie 1914 (la 36 de ani)
Sofia, Regatul Bulgariei[1][2]
ÎnmormântatCimitirul Central din Sofia[*]​
Cauza decesuluisinucidere (plagă împușcată[*]​)
Căsătorit cuLora Karavelova[*][[Lora Karavelova |​]] (–)
Număr de copii0
Cetățenie Bulgaria
Ocupațiepoet
Limbi vorbitelimba bulgară[3]
Activitatea literară
Mișcare/curent literarsimbolism
Semnătură

Prin evocarea luptei haiducilor și a vieții oamenilor simpli, a scris o poezie de protest social. De asemenea, a scris o poezie simbolistă, a stărilor de suflet, de tonalitate melancolică.

A mai scris și drame sociale.

Educație și carieră

Urmează studii la Plovdiv și Sofia. Este trimis în Franța, la Nancy, la Paris, Viena și Geneva. Talentul său excepțional este descoperit de Slaveikov, care îl asociază grupării revistei „Misăl” (Gândul), cea mai prestigioasă publicație a vremii. Primul volum, Versuri, apare în 1901, urmat de Insomnii (1907).

Din 1908, participă la Războiul Balcanic ca voluntar în miliția macedoneană Edirne, conducând un detașament de gherilă. Ecourile acestei perioade se regăsesc în ciclurile dedicate lui Goțe Delcev (1904), Cântece de haiduc (1902-1903) și Amintiri din Macedonia (1909). Urmând tendința folclorică prin teme cu tradiție în lirica bulgară, poetul imprimă o notă de modernitate prin corespondentul ritmic al stărilor emoționale.

Existența sa este dominată de tragismul condiției creatorului, care-și vede spulberate idealurile unei tinereți înflăcărate, apropiată de mișcarea de eliberare macedoneană. Se sinucide în 1914.

Moștenirea sa literară a fost reunită în șapte volume (2010-2013). A fost tradus în zeci de limbi, republicat de diferite edituri.

Bibliografie:
  • Nicolae Crevedia, Dunărea lin-argintie... Antologie de poezie bulgară, București, Editura Semne, 2022, publicată în Colecția Biblioteca Giurgiuveană

Scrieri
  • 1901: Poezii ("Stihotvorenia")
  • 1907: Insomnii ("Bezsănici")
  • 1909: Doruri haiducești ("Hajduški kupneniia")
  • 1910: Pe urmele umbrelor de nori ("Podir sěnkite na oblacite")
  • 1911: La poalele muntelui Vitoșa ("V polite na Vitoša")
  • 1912: Când cade fulgerul ("Kogato grăm udari").

Legături externe
  1. „Peio Iavorov”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
  2. http://www.britannica.com/EBchecked/topic/652261/Peyo-Yavorov Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  3. Autoritatea BnF, accesat în
This article is issued from Wikipedia. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.