Parooforon
Parooforonul (corpul lui Waldeye[1]) este un organ rudimentar al aparatului genital feminin, amplasat în mezosalpinge (ligamentul larg al uterului) în vecinătatea hilului ovarului, între epooforon și uter.[2] Parooforonul reprezintă mici vezicule, canalicule cu terminații oarbe, căptușite cu un epiteliu ciliat cilindric.[3][4][5] Parooforonul este un rest al ductelor mezonefrice Wolff, care involuează în timpul dezvoltării embrionare.
| Parooforon | |
| Detalii | |
|---|---|
| Latină | parooophoron |
| Originea embrionară | Canalul mezonefric Wolff |
| Sistem | Aparatul genital feminin |
| Resurse externe | |
| Gray's | p.1255 |
| TA | A09.1.06.001 |
| FMA | 18692 |
| Terminologie anatomică | |
Parooforonul se întâlnește doar la fetițe, în primii ani de copilărie, la femeile adulte fiind complet absent.[2]
Omologie
Articol principal: Omologia organelor sexuale umane.
Organul omolog al parooforonul este paradidimul, formațiune amplasată deasupra capului epididimar la bărbați.[3]
Referințe
- Stamatian, Florin; Surcel, I. Vasile; Ona, Dan; Roșca, Augustin. Obstetrică și ginecologie. Vol. 1. Obstetrica. Cluj-Napoca: Editura Echinox, 2003. 347 p. ISBN 973-8298-35-0
- Papilian, Victor. Anatomia omului. Vol.2: Splanhnologia. București: Ed. Didactică și Pedagogică, 1979. 404 p.
- Munteanu, Ioan. Tratat de Obstetrică. București: Editura Academiei Române, 2001. ISBN 973-23-0789-5
- Ștefaneț, Mihail. Anatomia omului: [pentru uzul studenților: în m. m. vol.]. Vol. 2. Chișinău: CEP „Medicina”, 2008. 524 p. ISBN 978-9975-915-72-4
- Sapin, R.M. Anatomia omului în 2 volume. Vol. 2. Chișinău: Lumina, 1990. 463 p.
This article is issued from Wikipedia. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.