Papa Lucius al II-lea
Papa Lucius al II-lea, (n. secolul al XI-lea, Bologna, Sfântul Imperiu Roman – d. , Roma, Statele Papale), născut Gherardo (sau Gerardo) Caccianemici dall’Orso la Bologna și a fost al 166-lea papă al Romei.
| Luciu al II-lea | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | secolul al XI-lea[1] Bologna, Sfântul Imperiu Roman[1] |
| Decedat | [1] Roma, Statele Papale |
| Religie | Biserica Catolică[2] |
| Ocupație | bibliotecar preot catolic[*] scriitor episcop catolic[*] |
| Locul desfășurării activității | Roma Statele Papale |
| Limbi vorbite | limba latină[3] |
| Activitate | |
| Început de pontificat | 9 martie 1144 |
| Final de pontificat | 15 februarie 1145 |
| Predecesor | Celestin al II-lea |
| Succesor | Eugen al III-lea |
Înainte de pontificat
Numele său era Gherardo Caccianemici dall'Orso și s-a născut la Bologna la o dată necunoscută. A fost canonic în orașul natal de unde în 1124 a fost creat preot-cardinal cu titlul de Sfânta Cruce în Ierusalim. A fost creat cardinal de papa Honoriu al II-lea. Din 1125 până în 1126 a fost trimis papal în Germania la curtea lui Lothar al III-lea, Împărat al Sfântului Imperiu Roman, unde i-a reprezentat pe papa Honoriu al II-lea și pe papa Inocențiu al II-lea. Tratativelor sale se datorează faptul că Lothar al III-lea a decis să facă două expediții în Italia pentru protejarea papei Inocențiu al II-lea împotriva antipapei Anaclet al II-lea. Drept recunoștință papa Inocențiu al II-lea l-a numit cancelar și bibliotecar pontifical.