Palatul Stefan Elstner (1896)

În 1888, Primăria Timișoarei ia decizia de a parcela fostul Vorpark, sau Előpark, și de a scoate loturile de teren la licitație. Dintre acestea, în același an, Stefan (István) Elstner achziționează trei parcele învecinate:

• prima parcelă măsura 206,45 stânjeni pătrați, fiind achiziționată la prețul de 10,65 coroane, cumulând un total de 2200 de coroane pentru întreaga parcelă;
• a doua parcelă măsura 207,57 stânjeni pătrați, fiind achiziționată la prețul de 10,66 coroane, cumulând un total de 2212 de coroane pentru întreaga parcelă;
• a treia parcelă măsura 209,23 stânjeni pătrați, fiind achiziționată la prețul de 10,66 coroane, cumulând un total de 2230 de coroane pentru întreaga parcelă;[1]

Pe aceste trei parcele, Stefan Elstner va construi două palate: Palatul Stefan Elstner (1889) și Palatul Stefan Elstner (1896), prezentat în acest articol.

Palatul a primit autorizație de construire la data de 26 august 1891, fiind edificat tot după planurile arhitectului Eduard Reiter, ca și în cazul palatului vecin, autorizația de locuire fiind primită aproximativ 5 ani mai târziu, la data de 1 mai 1896.

În 1883, conform Monitorului Oficial al Regatului Ungariei, Stefan Elstner era „proprietarul unei fabrici de mașini din Fabric”, companie întregistrată la data de 13 septembrie 1883[2] și închisă la 31 decembrie 1902.[3]

Stefan Elstner apare în 1893 ca membru al consiliului de administrație al Fabricii de cărămidă, alături de: Antal Vilsmann - președinte, Eduard Reiter, Károly Fichtner și Ignácz Róna.

Acesta a trăit până în circa 1916-1917, deoarece la începutul anului 1917 apar înregistrări de donații facute de soția sa sub numele de „văduva lui Stefan Elstner”,[4][5] precum și moștenirea de către aceasta a unei clădiri din Fabric, cu numărul cadastral 1555, în valoare de 81940 de coroane, care îi aparținuse lui Stefan Elstner, la sfârșitul aceluiași an.[6]

Clădirea este construită în stil eclectic istoricist, având trei niveluri. Un detaliu care iese în evidență este intersecția fațadelor care formează o fațadă de colț, care este completată de o cupolă cu un vârf ornamental.