Otto de Savoia

A fost fiul cel mai mic al lui Humbert I de Savoia și al soției sale, Anzilla de Lenzburg.[12]

Otto a bătut propriile monede împotriva voinței Episcopului de Maurienne. El a menținut o relație cu împărații Henric al III-lea și Henric al IV-lea din Dinastia Saliană. Cel din urmă s-a căsătorit ulterior cu Bertha, fiica lui Otto de Savoia.[12] În 1045 sau 1046 Otto s-a căsătorit cu Adelaida de Susa, fiica margrafului Ulrich-Manfred de Torino din familia Arduinicilor, văduvă a ducelui Herman al IV-lea de Suabia (d.1038). La momentul încheierii căsătoriei, se spune că Adelaida avea 25 de ani, iar Otto 45 de ani.[13] Căsătoria i-a adus lui Otto numeroase teritorii în Piemont și accesul la Marea Mediterană.

În 1060 la moartea lui Otto, soția sa, Adelaida, a preluat regența pentru fiul cel mare, Petru. Ea a fost susținătoare loială ghibelinilor în Controversa pentru învestitură. După moartea ei în 1091, Casa de Savoia a pierdut teritoriile de la est de Alpi, cu excepția Susei.

Din căsătoria lui Otto cu Adelaida au rezultat cinci copii:

• Petru (c. 1048–1078), succesorul tatălui său, s-a aflat sub influența puternică a mamei sale;
• Amadeus (c. 1050–1080), căsătorit cu Ioana de Geneva; după moartea lui Petru în 1078, el a continuat această linie a Casei de Savoia;
• Bertha (1051–1087), căsătorită la 13 iulie 1066 cu împăratul romano-german Henric al IV-lea;
• Adelaida (c. 1053–1079), căsătorită în 1062 cu contele Rudolf de Rheinfelden (ales antirege împotriva lui Henric al IV-lea);
• Otto, episcop de Asti în perioada 1073–1079.

• Marie José: Das Haus Savoyen. Von den Ursprüngen bis zum roten Grafen, Editura Fundației Pro Castellione, Niedergesteln, 1994.