Orest Tafrali

A absolvit Facultatea de Litere din București (secția Filologie clasică), urmând o specializare în artă bizantină la Paris (1906-1913) și obținând un doctorat în istorie la Sorbona (1921).

Secretar al Muzeului Național de Antichități (1904-1905); profesor de limbi clasice la Colegiul „Sf. Sava” (1905-1906); lector de limba română la École des Langues Orientales din Paris (1912-1913); profesor la Catedra de Arheologie și Antichități a Universității din Iași (din 1913).

Orest Tafrali a fost fondator al revistei Arta și arheologia (1927).

Membru corespondent al Academiei Române (1936); membru de onoare al Societății Numismatice Române; membru al Academiei din Atena; membru al Institutului Arheologic din Sofia; membru corespondent al Institutului „Kondakov” din Praga.

• Mélanges d’Archeologie et d’Épigraphie byzantine, Paris, 1913;
• Bizanțul și influența lui asupra țării noastre, 1914;
• Thessalonique des origines au XIVe siècle, 1919;
• La cité pontique de Dionysopolis, 1927;
• Les tumuli de Callatis, 1928.

• Livia Ciupercă, Oreste Tafrali. Uitare-n neuitare, Editura StudIS, 2015, 425 p.

• Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent – T
• Oreste Tafrali și Academia Română Arhivat în 31 decembrie 2013, la Wayback Machine. - articol de Nicolae Scurtu de pe web situl României Literare Arhivat în 26 ianuarie 2017, la Wayback Machine.
• Biografia lui Orest Tafrali pe web situl Palatul Culturii
• La cité pontique de Dionysopolis