Ophelia (satelit)

Ophelia este un satelit al lui Uranus. A fost descoperit din imaginile realizate de Voyager 2 pe 20 ianuarie 1986 și a primit denumirea temporară S/1986 U 8. Nu a fost văzut până când Telescopul Spațial Hubble nu l-a recuperat în 2003. Ophelia a fost numită după fiica lui Polonius⁠(d), Ophelia, în piesa lui William Shakespeare Hamlet. Este desemnat și Uranus VII.

Ophelia

Ophelia (imagine făcută pe 21 ianuare 1986)
Descoperire
Descoperit deRichard J. Terrile / Voyager 2
Dată descoperire20 ianuarie 1986
Denumiri
Denumire MPCUranus VII
Pronunție/o'fe.li.a/
AtributeOphelian /o.fe.li'an/
Caracteristicile orbitei
Raza medie a orbitei
53.763,390 ± 0,847 km[1]
Excentricitate0,00992 ± 0,000107[1]
Perioadă orbitală
0,37640039 ± 0,00000357 zile[1]
10,39 km/s[lower-alpha 1]
Înclinație0,10362 ± 0,055° (față de ecuatorul lui Uranus)[1]
SatelițiUranus
Caracteristici fizice
Dimensiuni54 × 38 × 38 km[2]
Raza medie
21,4 ± 4 km[2][3][4]
Suprafață
~6600 km2[lower-alpha 1]
Volum~41.000 km3[lower-alpha 1]
Masă~5,3×1016 kg[lower-alpha 1]
Densitate medie
~1,3 g/cm3 (presupusă)[3]
~0,0070 m/s2[lower-alpha 1]
~0,018 km/s[lower-alpha 1]
sincronă[2]
zero[2]
Albedo
Temperatură~64 K[lower-alpha 1]

    În afară de orbita sa, raza de 21 km și albedo-ul geometric de 0,08 nu se știe practic nimic despre ea. În imaginile Voyager 2 Ophelia apare ca un obiect alungit, cu axa majoră îndreptată spre Uranus. Raportul axelor sferoidului prolat Ophelia este de 0,7 ± 0,3.

    Ophelia acționează ca satelitul păstor exterior pentru inelul ε al lui Uranus. Orbita lui Ophelia se află în raza orbitei sincrone a lui Uranus și, prin urmare, se degradează lent din cauza forțelor mareice.

    Vezi și

    Referințe

    Note explicative

    1. Calculat pe baza altor parametri.

    Citații

    1. Jacobson, R. A. (). „The Orbits of the Inner Uranian Satellites From Hubble Space Telescope and Voyager 2 Observations”. The Astronomical Journal. 115 (3): 1195–1199. Bibcode:1998AJ....115.1195J. doi:10.1086/300263.
    2. Karkoschka, Erich (). „Voyager's Eleventh Discovery of a Satellite of Uranus and Photometry and the First Size Measurements of Nine Satellites”. Icarus. 151 (1): 69–77. Bibcode:2001Icar..151...69K. doi:10.1006/icar.2001.6597.
    3. „Planetary Satellite Physical Parameters”. JPL (Solar System Dynamics). . Accesat în .
    4. Williams, Dr. David R. (). „Uranian Satellite Fact Sheet”. NASA (National Space Science Data Center). Accesat în .
    5. Karkoschka, Erich (). „Comprehensive Photometry of the Rings and 16 Satellites of Uranus with the Hubble Space Telescope”. Icarus. 151 (1): 51–68. Bibcode:2001Icar..151...51K. doi:10.1006/icar.2001.6596.

    Legături externe
    This article is issued from Wikipedia. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.