Octavian G. Simion

A urmat cursurile Institutului Teologic și Pedagogic din Sibiu. În perioada 1903-1904 a fost învățător în Răhău, județul Alba. În perioada 1904-1905 și 1905-1906 a fost învățător în Turda, respectiv Abrud Sat. Între 1909-1911 a fost preot în Cernatu, iar din 1918 în Săcele, județul Brașov.[1]

În localitățile în care a fost învățător și preot, Octavian G.Simion a înființat școli și a dirijat coruri. A participat la manifestările jubiliare de la București în 1906 cu un cor al copiilor dirijat de el. În timpul Primului Război Mondial a întreprins acțiuni de spionaj pentru armata română. A fost conducătorul sătenilor din Săcele la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia. A fost decorat cu "Steaua României", în grad de cavaler, medalia "Bene Merenti" și medalia "Expoziției de la București" din 1906. A fost delegat la Marea Adunare de la Alba Iulia din partea cercului Hărman.

• Gelu Neamțu, Mircea Vaida-Voevod, 1 decembrie 1918. Mărturii ale participanților. Ioachim Crăciun: Documente la un sfert de veac de la Marea Unire, Editura Academiei Române, București, 2005.

• Daniela Comșa, Eugenia Glodariu, Maria M. Jude, Clujenii și Marea Unire, Muzeul Național Transilvania, Cluj-Napoca, 1998
• Florea Marin, Medicii și Marea Unire, Editura Tipomur, Târgu Mureș, 1993
• Silviu Borș, Alexiu Tatu, Bogdan Andriescu, (coord.), Participanți din localități sibiene la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918, Editura Armanis, Sibiu, 2015

• Membrii de drept ai Marii Adunării Naționale de la Alba-Iulia din 1 decembrie 1918, lista publicată în „Gazeta Oficială”, Sibiu, nr. 1, 1/14 decembrie 1918
• 1 decembrie 1918, Marea Unire de la Alba Iulia. Mărturii, documente și semnificații

• Lista delegaților la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia