Nuditate

Corpul uman nud a fost unul dintre subiectele artei încă de la începuturile sale paleolitice și o preocupare majoră a artei occidentale de la vechii greci.. In opera Nudul: un studiu în formă ideală , Lordul Kenneth Clark susține ca a fi dezbrăcat inseamnă a fi lipsit de haine, și presupune un sentiment de rusine, in timp ce nudul, ca operă de artă, nu are astfel de conotații.[9] Această separare a formei artistice de problemele sociale și culturale conexe, în mare parte nu fusese analizată de istoricii de artă clasică, dar a devenit un punct central al criticilor sociale și feministe în anii 1970, când nudurile clasice ale femeilor erau văzute ca simboluri ale obiectificării masculine a corpurilor feminine.

Separat de lucrările de artă|nud create, sesiunile în care artiștii lucrează cu modele nud live sunt evenimente sociale unde nuditatea are o adevărată tradiție. Rolul modelului atât ca parte a educației in arta vizuală, cât și în ajutarea in crearea de lucrări de artă, a evoluat încă din Antichitate în societățile occidentale și în întreaga lume, peste tot unde au fost adoptate practicile culturale occidentale în artele vizuale. La universitățile moderne, școlile de artă și in grupurile comunitare „ model de artă” este o ocupație, pentru care o cerință este să pozeze „nedrapat” și nemișcat minute, ore (cu pauze) sau sa reia aceeași poziție timp de mai multe zile, pentru a reda intocmai opera de artă.[10] Unii au analizat beneficiile educației artistice, inclusiv nudurile, ca o oportunitate de a satisface curiozitatea tinerilor cu privire la corpul uman într-un context non-sexual.[11]

Fotografia unui grup de persoane nude, realizată în locuri publice a fost făcută în întreaga lume cu sau fără cooperare oficială. Adunarea în sine este propusă ca o formă de artă, în timp ce imaginile rezultate devin opera de artă care pornește de la identitățile oamenilor care pozează și locația selectată: peisaje urbane, pitorești sau situri cu semnificație istorică. Fotografii, printer care si Spencer Tunick [12] [13] [14] și Henning von Berg sustin ca exista o varietate de motive artistice, culturale și politice pentru munca lor, în timp ce persoanele care se lasă fotografiațe pot fi modele profesionale sau voluntari neplătiți, atrași de proiect din motive personale.

Actele sexuale au fost descrise în artă de la început, înca din epoca de piatră.

Limitele privind descrierea nudității se bazează pe definițiile legale ale indecenței și obscenității. În 1973, Curtea Supremă din “Miller v. California a instituit testul Miller pe trei niveluri, prin care se poate determina ceea ce este obscen (și, prin urmare, nu este protejat) față de ceea ce este doar erotic și, astfel, protejat de primul amendament. [15]

Prezentări ale nudității copiilor (sau ale copiilor cu adulți nud) apar în opere de artă în diferite culturi și perioade istorice. Atitudinea față de astfel de prezentări s-a schimbat de-a lungul timpului, acestea au devenit din ce în ce mai respinse, [16] mai ales în cazul fotografiei. În anii în care filmul a fost realizat de laboratoare foto comerciale, pozele cu copii dezbrăcați, făcute de părinții lor au fost raportate poliției, atunci când era posibil pornografie infantilă.[17] Deși unele persoane au fost arestate, judecate sau condamnate; nu s-a confirmat în cele din urmă nicio acuzație care implică simpla nuditate, deoarece definiția legală a pornografiei infantile este că descrie un comportament sexual explicit.[18]

Dansul, ca o formă de miscare umană, poate fi ceremonial, social sau una dintre artele spectacolului. Nuditatea totală sau partială este, o caracteristică a dansurilor ceremoniale, in unele țări tropicale.. Cu toate astea, unele persoane susțin că practicile moderne sunt folosite pentru a promova „turismul etnic” mai degrabă decât pentru a revigora tradițiile autentice. [19] În tradițiile occidentale, costumele de dans au evoluat din dorinta de a oferi mai multă libertate de mișcare și de a dezvălui mai mult din corp; nuditatea completă este punctul culminant al acestui proces. [20] Coregrafii moderni consideră nuditatea ca un potential „costum” de dans, unii considerand că nuditatea exprimă calități umane mai profunde prin dans, dansul fiind considerat opusul obiectivării sexuale a corpului în cultura comercială. [21] Deși nuditatea în dansul social nu este ceva des intalnit, evenimente precum „Tango nud” au avut loc în Germania. [22]

Modelele care doar stateau nemiscate pe scena, dezbracate, au fost o caracteristică a tableaux vivants la Windmill Theatre din Londra și la New York Ziegfeld Follies, la începutul secolului XX. [23] [24] Legislația engleză și cea a Statelor Unite nu permiteau artiștilor nud sau topless să se miște pe scenă, le permiteau doar să stea nemișcați pentru a imita operele de artă.[25] Reflectând problemele epocii, teatrul american din 1960 a abordat probleme, precum ipocrizia și libertatea. Până în 1968 nuditatea era folosită în mod liber de dramaturgi, regizori și producători nu numai pe subiecte de sexualitate, ci și atunci cand era vorba despre nedreptate socială și război.[26]

Un spectacol foarte cunoscut care a inclus nuditate a fost musicalul de pe Broadway Hai din anul 1968. [27] The New York Times” a tipărit în 1969 o serie de scrisori pentru editorul revistei, cu opinii diferite, de la actrița June Havoc care afirmă că nuditatea indică faptul că producătorul a rămas fără idei; în timp ce actrița Shelley Winters a glumit că este dezgustător, dar dacă ar fi avut 22 de ani ar fi facut-o si ea.[28] Nuditatea din Hair a fost inofensiva, în comparație cu producțiile ulterioare. Dionysus în 69 , o versiune modernă a The Bacchae, a inclus un cor de actori nud și parțial nud care au organizat un ritual de naștere și au interacționat cu publicul. În cele din urmă nuditatea a devenit o problemă de integritate personală și intimitate, unii actori alegând să joace nud, alții nu.[29]

Spectacolele publice care au intenția de a stârni interesul erotic al publicului, au o istorie nedeterminată, în general asociată cu prostituția. Striptease-ul nu insemna performeri complet nud până în secolul al XX-lea, dar de atunci a evoluat la show-uri live sex show.

Tipic pentru live cam este nuditatea și expunerea corpului unei persoane pentru plăcerea altora, având ca rezultat excitarea celor care se expun dezbrăcați. Este o practică care a început mai mult cu ADSL, care a făcut posibilă redarea audio și video fără prea multă încetinire sau întârziere între sunet și imagine.