Nicolae Velo

S-a născut în anul 1882 într-o familie aromână din satul Malovište (în aromână Mulovishti, în macedoneană Маловиште, transliterat: Maloviște), care făcea parte atunci din Imperiul Otoman, iar astăzi se află în Macedonia de Nord. După ce a învățat la școala din localitatea sa natală, Velo a intrat la Liceul Român din Bitola^⁠(d), tot din Imperiul Otoman, iar mai târziu Școala Superioară de Științe de Stat din București (România), acum desființată, care pregătea personal diplomatic.[1]

După absolvirea studiilor, a intrat în corpul diplomatic român. A lucrat la Legația Română de la Sofia, iar ulterior a fost secretarul Consulatului Român de la Ruse. În perioada 1918–1919 a fost viceconsul la Odesa și Moscova, iar apoi s-a întors în postul de consul la Ruse. A murit în anul 1924.[1]

A început să publice proză și poezie în anul 1903. Cele mai importante lucrări ale sale sunt poemele epice Moscopolea („Moscopole”) și Șana și-arderea a Gramostil'ei („Șana și arderea Gramostei^⁠(d)”), scrise într-un amestec al dialectelor gramostean, fărșărot și pindean ale limbii aromâne și cu influențe din partea poetului român George Coșbuc.[1] În poemul Moscopolea, el se referă la fostul oraș Moscopole (aflat astăzi în Albania), care a fost locuit în mare parte de aromâni, drept „A treia Romă^⁠(d)” și deplânge distrugerea acestuia.[2] Velo a scris în publicația aromână Frățilia^⁠(d) (1901–1903) și a fost, de asemenea, redactor la ziarul aromân Românul de la Pind (1903–1912).[3]