Nicolae Beldiceanu

Nicolae Beldiceanu a urmat cursurile Academiei Mihăilene din Iași. Ca poet, a debutat în ziarul lui Hasdeu, „Lumina”. A colaborat la revista „Convorbiri literare”, unde a publicat poezii de factură romantică și pesimistă, apoi la „Contemporanul”, sub influența căruia a scris cele mai bune poezii ale sale (Vechituri, Lăutarul, Amurgul veacului, Dezmoșteniții). A mai publicat și lucrări arheologice, printre care Antichitățile de la Cucuteni (1885). A fost căsătorit cu Victoria, verișoara pictorului Octav Băncilă.[1] Fiul său, Nicolae N. Beldiceanu (1881-1923), a fost un reputat prozator și publicist.

Ca arheolog, a fost pasionat și profund impresionat de antichitățile preistorice, în special cele prezente în Moldova, făcând numeroase cercetări în așezarea de la Cucuteni, unde va aduce o serie de contribuții semnificative.[2]

• Tala. Nuvelă contimporană, Iași, 1882
• Elemente de istoria românilor, I-III, Iași, 1893-1894
• Poezii, Iași, 1893
• Doine, Iași, 1893
• Poezii, București, 1914
• Antichitățile de la Cucuteni, în Revista pentru istorie, arheologie și filologie, 1885.

• Dicționarul literaturii române de la origini până la 1900, București, 1979
• Dicționarul scriitorilor români, coordonat de Mircea Zaciu, Marian Papahagi, Aurel Sasu, A-C, București, 1995

• ro Biografie Nicolae Beldiceanu Arhivat în 5 martie 2016, la Wayback Machine.
• ro Nicolae Beldiceanu Arhivat în 25 decembrie 2014, la Wayback Machine. / Poeziile: Apusul soarelui, Amurgul veacului, Dezmoșteniții, Sorin.