Napata

Napata[1] (Veche egipteană Npt, NPY; Meroitic Napa, greacă veche Νάπατα[2] și Ναπάται[3]) a fost un oraș din vechiul Kuș la a patra cataractă a Nilului. Era situat la aproximativ 1,5 km de la malul drept al râului, pe locul Karimei din Sudanul de astăzi. A fost cea mai sudica așezare permanentă din Noul Regat al Egiptului (secolele XVI-XI î.Hr.) și adăpostea Jebel Barkal, principalul centru de cult kushit al lui Amon. A fost odată capitala dinastiei a douăzeci și cincea a Egiptului și, după căderea acesteia în 663 î.Hr., a Regatului Kuș. În 593 î.Hr., a fost jefuită de egipteni, iar capitala kușită a fost mutată la Meroë. Chiar și după această mutare, Napata a rămas principalul centru religios al regatului.[4] Orașul a fost jefuit a doua oară de romani în anul 23 î.Hr., dar a fost reconstruit și a continuat să fie un centru important al cultului lui Amon.[5]

Termenii „Napata” sau „Perioada Napata” se pot referi și la statul kușit de la apariția sa în jurul anului 750 î.Hr. până în 270 î.Hr., când Napata și-a pierdut în cele din urmă semnificația simbolică ca loc al înmormântărilor regale în favoarea Meroë. Perioada ulterioară a istoriei kușite, până la prăbușirea regatului, este numită meroitică.[6]