Nanocar

Nanocarul este o moleculă concepută în 2005 la Universitatea Rice din Houston de un grup condus de profesorul James Tour^⁠(en)^[traduceți]. În ciuda numelui, nanocarul original nu conține un motor molecular, prin urmare, nu este cu adevărat o mașină. Mai degrabă, a fost conceput pentru a răspunde la întrebarea cum se mișcă fulerenele pe suprafețele metalice; mai exact, dacă se rostogolesc sau alunecă (se rostogolesc).

Nanocar
Nanocar cu fulerene C60 pe post de roți[1]
Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Note

Shirai, Y.; et al. (2005). „Directional Control in Thermally Driven Single-Molecule Nanocars”. Nano Lett. 5 (11): 2330–34. Bibcode:2005NanoL...5.2330S. doi:10.1021/nl051915k. PMID 16277478.

This article is issued from Wikipedia. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.

[ol-1] Shirai, Y.; et al. (2005). „Directional Control in Thermally Driven Single-Molecule Nanocars”. Nano Lett. 5 (11): 2330–34. Bibcode:2005NanoL...5.2330S. doi:10.1021/nl051915k. PMID 16277478.