Muzica neoclasică New Age

În cadrul vastei mișcări a muzicii New Age, muzica neoclasică New Age este influențată de, și de asemenea uneori, bazata pe muzica baroc sau clasică timpurie,, în special din punct de vedere al melodiei și compoziției. Artistul poate oferi un aranjament modern, unei lucrări a unui compozitor consacrat sau combina elemente din stiluri clasice cu elemente moderne pentru a produce compoziții originale. Mulți artiști din cadrul acestui sub-gen sunt muzicieni instruiți clasic. Deși există o mare varietate de stiluri individuale, muzica neoclasică New Age este, în general, melodică, armonică, și instrumentală, folosind atît instrumente muzicale tradiționale, cît și instrumente electronice. Elemente neoclasice similare pot fi adesea găsite și în alte genuri în afara de muzica New Age, inclusiv muzică electronică, muzica minimalistă, post-rock și muzică neoclasică Dark Wave.

Genul neoclasic New Age poate fi identificat întorcîndu-ne la originile muzicii New Age din anii 1970. Spre exemplu, albumul “Fresh Aire” al celor de la Mannheim Steamroller și “Heaven and Hell” din (1975), de Vangelis, sunt două exemple timpurii ale acestui gen. În timp ce muzica New Age a ajuns treptat tot mai mult și mai mult în a sublinia inspirația, relaxarea, spiritualitatea, și sentimentele pozitive, muzica New Age neoclasica a avut tendința să accentueze expresia artistică și estetică, folosind expresii clasice trase în principal din perioada Romantică.