Mihnea Turcitul

Mihnea al II-lea Turcitul (n. iulie 1564, Beyoğlu, Imperiul Otoman, Turcia – d. octombrie 1601, Constantinopol, Imperiul Otoman) a fost domnul al Țării Românești între septembrie 1577 și iulie 1583 și, din nou, între aprilie 1585 și mai 1591. A fost supranumit Turcitul ca urmare a convertirii sale la Islam.

Date personale
Mihnea al II-lea Turcitul
Domnul Țării Românești
Mihnea Turcitul în Biserica Domnească din Târgoviște
Născut	iulie 1564 Beyoğlu, Imperiul Otoman, Turcia
Decedat	octombrie 1601 Constantinopol, Imperiul Otoman
Părinți	Alexandru al II-lea Mircea Ecaterina Salvaresso
Căsătorit cu	Neaga, fiica lui Vlaicu, jupân de Cislău
Copii	Radu Mihnea
Religie	islam
Ocupație	conducător[*]
Apartenență nobiliară
Domn al Țării Românești (1x)
Domnie	11 septembrie 1577 – iulie 1583
Predecesor	Alexandru al II-lea Mircea
Succesor	Petru Cercel
Domn al Țării Românești (2x)
Domnie	6 aprilie 1585 – 19 mai 1591
Predecesor	Petru Cercel
Succesor	Ștefan Surdul

Biografie

Mihnea al II-lea a fost singurul fiu al lui Alexandru al II-lea Mircea și al Ecaterinei Salvaresso. A urcat pe tron în urma unor evenimente caracteristice decăderii puterii domnului și obiceiurilor locale, sub presiunea Imperiului Otoman (suzeranul Țării Românești): Mihnea a concurat cu un pretendent străin, doctorul lombard Rosso, care susținea că este descendentul unui domn valah. Prima domnie, ca voievod-copil, s-a desfășurat sub tutela mamei sale, doamna Ecaterina Salvaresso, și s-a încheiat cu mazilirea lui de către sultanul Murad al III-lea (în iunie 1583), în favoarea domnului Petru Cercel. Ca urmare, a fost nevoit să plece în exil la Tripoli, sub custodia autorităților otomane.

În timpul lui Mihnea Turcitul a fost introdus în Țara Românească mucarerul.[1]

Note

Giurescu, Constantin C. (1946), Istoria românilor. III, Partea a doua, Dela moartea lui Mihai Viteazul până la sfârșitul epocei fanariote (1601-1821), București: Fundația Regală pentru Literatură și Artă, pp. 462–463

Bibliografie

Constantin Cantacuzino: Letopisețul Cantacuzinesc
Ștefan Ștefănescu: Istoria medie a României, București, Vol. I, 1991
A. D. Xenopol: Istoria romînilor din Dacia Traiană, Vol. V, cap. 3, Iași, 1896
Ileana Cazan, Eugen Denize: Marile puteri și spațiul românesc în secolele XV-XVI Arhivat în 2 decembrie 2012, la Wayback Machine., Editura Universității din București, 2001

Vezi și

Predecesor: Alexandru al II-lea Mircea	Domnul Țării Românești 1577 - 1583	Succesor: Petru Cercel
Predecesor: Petru Cercel	Domnul Țării Românești 1585-1591	Succesor: Ștefan Surdul

This article is issued from Wikipedia. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.

[1] Giurescu, Constantin C. (1946), Istoria românilor. III, Partea a doua, Dela moartea lui Mihai Viteazul până la sfârșitul epocei fanariote (1601-1821), București: Fundația Regală pentru Literatură și Artă, pp. 462–463