Mia Barbu

Mia Barbu (n. 21 aprilie 1925, Buda, județul Ilfov, Regatul României – d. 10 decembrie 2019, România) a fost o cunoscută solistă de muzică populară și romanțe și profesoară de canto popular din România.

Mia Barbu
Date personale
Nume la naștereBarbu Maria
Născută21 aprilie 1925
Buda, județul Ilfov, Regatul României
Decedată (94 de ani)
România
Cetățenie România
EtnieRomână
Ocupațiecântăreață
Activitate
StudiiUniversitatea Națională de Muzică București 
Gen muzicalpopulară, romanțe, lied
Case de discuriElectrecord
PremiiOrdinul Meritul Cultural 

Biografie

S-a născut la data de 21 aprilie 1925 în localitatea Buda, județul Ilfov.[1]

Studiile muzicale le face la Conservatorul din București cu profesorii Ioan Chirescu (teorie-solfegiu), Ion Dumitrescu (armonie), Zeno Vancea (istoria muzicii), Harry Brauner și Sabin Drăgoi (folclor). Se perfecționează apoi cu Elena Firănescu și Victoria Costescu-Duca (canto).[1]

Pe 18 decembrie 1947 debutează la Radio București cu orchestra de muzică populară dirijată de Nicu Stănescu (va colabora cu Radiodifuziunea Română timp de 30 de ani).[1]

Între 1951-1953 devine solistă-vocală la Ansamblul de cântece și dansuri al Capitalei.

Între 1953-1954 cânta la Teatrul de Estradă „Constantin Tănase” din București.[2]

Între 1954-1956 ajunge solistă-vocală la Orchestra de muzică populară a Ansamblului „Ciocârlia” din București, activând sub bagheta dirijorului Victor Predescu.

Între 1955-1986 activează ca profesoară de canto popular la Școala de Muzică nr. 1 din București, actualul Liceu de muzică „Dinu Lipatti”.[3]

În 1972 publică volumul „150 de Romanțe” iar în 1974 „Îndrumări metodice pentru predarea cântecului popular”.[3]

A susținut numeroase concerte de muzică populară și romanțe, transmisii de radio și televiziune și a compus piese de muzică populară și romanțe pe versuri proprii sau ale altor textieri.[3]

A fost membră în juriul de creație a Festivalului de romanțe „Crizantema de Aur”, ediția a XVI-a (1983), avându-i colegi pe: Nicolae Călinoiu, Nicolae Kirculescu, Gelu Solomonescu, Vasile Veselovski, George Sbârcea, Petre Codreanu, Viorel Cosma, Ioan Budoiu, Marcel Roșca, Sabin Păutza, Dan Verona.

Distincții

A fost distinsă în anul 1968 cu medalia „Ordinul Meritul Cultural” clasa a V-a pentru activitatea sa ca solistă de romanțe.[4]

Discografie

Înregistrările solistei Mia Barbu au fost realizate în perioada 1956-1968 la București, la casa de discuri Electrecord, dar și la Radio România.

Discuri Electrecord

AnNumăr de catalogFormatPieseAcompaniament
1956EPA 2003shellac, 25 cm, 78 RPMPăsărică, mută-ți cuibulO.M.P.R., dirijor Radu Voinescu
1956EPA 2282shellac, 25 cm, 78 RPMAlunaș cu aluni mărunteOrchestra „Electrecord”, dirijor Ionel Budișteanu
1956EPA 2286shellac, 25 cm, 78 RPMVino mamă să mă veziOrchestra „Electrecord”, dirijor Ionel Budișteanu
1959EPA 2668shellac, 25 cm, 78 RPMSunt la maica numai unaO.M.P.R., dirijor Radu Voinescu
1965EPC 582vinil, 17 cm, 33 ⅓ RPM1. Mai lin, dorule, mai lin
2. Cântă cuce, limba-ți pice
orchestra Nicu Stănescu
1968EPC 912
Romanțe
vinil, 17 cm, 33 ⅓ RPM1. Am iubit doi ochi albaștri
2. Te duci și tu
3. La fereastra casei mele
4. E prea târziu
orchestra Nicu Stănescu

Înregistrări Radio România

AnulFormatPieseAcompaniamentNote
1956benzi magneticePăsărică, mută-ți cuibulOrchestra de muzică populară Radio,
dirijor Radu Voinescu
1958Auzit-am printre flori
Ce-mi spuneai, Gheorghiță-odată
Lung îi Clujul și Feleacul
Mândru-i codru și-nfrunzit
Sunt la maica numai una
Vino maică să mă vezi

Bibliografie

  • Cosma, Viorel: Interpreți din România. Lexicon. Dirijori – cântăreți – instrumentiști – regizori. Vol. I (A-F), Editura Galaxia, București, 1996, pp. 55-56 ISBN 973-97473-5-3 ISBN 973-97473-6-1
  • ***: Catalogul general, Electrecord, București, 1958
  • ***: Catalog de discuri. Electrecord, Electrecord, Ediția IV, București, 1968

Note

  1. Cosma, Interpreți din România, p. 55
  2. Cosma, Interpreți din România, pp. 55-56
  3. Cosma, Interpreți din România, p. 56
  4. Buletinul Oficial nr. 797 din 25 septembrie 1968

Legături externe

This article is issued from Wikipedia. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.