Metropol

Membrii fondatori ai grupului sunt Tibor Vajda (voce), Csaba Elekes (chitară, voce), Attila Virányi (chitară bas, voce) și Sergiu Cornea (baterie). La scurt timp după debut, Cornea este înlocuit de Béla Ráduly. Timp de doi ani, formația cântă preluări la balurile organizate de Casa de Cultură a Sindicatelor din Oradea. În 1970 membrii încep să scrie piese proprii,[1] iar un an mai târziu sunt efectuate înregistrări ale formației la Radio și Televiziune. Tot în 1971 grupul obține premiul U.T.C. la Festivalul muzical în limba maghiară Siculus, desfășurat la Odorheiul Secuiesc. În 1972, Metropol participă la Festivalul Artei Studențești de la Iași, obținând premiul special „pentru înaltă interpretare artistică”, și din nou la Festivalul Siculus, la care Vajda nu ia parte și unde piesa „Haróm fiú” (rom. Trei băieți), compusă de Elekes, este recompensată cu premiul de compoziție. Cu această ocazie sunt editate pe disc două piese ale grupului,[2] în compilația Siculus '72, ce cuprinde piese ale muzicienilor premiați.[3]

În anul următor, Vajda și Elekes ies din formație și sunt înlocuiți de András Orbán (chitară, voce) și László Trifán (chitară, voce).[3] Grupul întreprinde turnee alături de ansamblul parizian Delphin Show International și obține la o nouă participare în Festivalul Siculus locul întâi la categoria muzică beat și premiul popularității.[2] La fel ca formația bucureșteană Sfinx,[7] Metropol scrie muzică de scenă pentru piesa Noile suferințe ale tânărului W. (1972) de Ulrich Plenzdorf, montarea fiind realizată la Teatrul de Stat din Oradea și având premiera în noiembrie 1973. În 1974, formația susține un concert intitulat „3+1”.[2] Începând din această perioadă, Metropol are apariții tot mai frecvente în fața publicului bucureștean – la Sala Palatului, în Club A etc.[3]

Primul material propriu semnat Metropol, un disc mic eponim, apare la Electrecord în 1974,[2] la sfârșitul anului.[8] Vara anului 1975 reprezintă aduce grupului o stagiune desfășurată la Costinești alături de Pro Musica, Basorelief și Cristal.[9] Metropol figurează într-o ediție din 1977 a emisiunii de televiziune Caravana muzicală, interpretând o piesă în limba maghiară.[2] Albumul Égig érhetne az ének (rom. Sunetul în zbor), cântat în limba maghiară, apare în 1978 și conține piesele de succes ale formației, deja cunoscute publicului de la concerte.[4] În luna mai a aceluiași an, piesa „Atunci e bine” ocupă timp de o săptămână prima poziție în clasamentul revistei Săptămîna. În luna octombrie este înregistrat discul Vouă,[2] lansat în anul următor. Acest album prezintă alături de câteva noi compoziții o parte din piesele de pe discul anterior, de data aceasta cu versuri în limba română;[10] fața întâi a materialului este înregistrată din concert, ceea ce constituie o premieră națională.[3]

În locul lui Trifán vine Alexandru Bica,[3] care la rândul său este substituit de Marius „Bubu” Luca (chitară, voce). Împreună cu acesta din urmă este înregistrat discul Metropol 3, apărut în 1981.[5] Luca părăsește grupul și înființează Metrock.[1] În continuare, Metropol efectuează turnee peste hotare, în Cehoslovacia, Polonia și Ungaria. Virányi se stabilește în Germania, moment în care formația intră în inactivitate. La inițiativa lui Ráduly, în Metropol sunt aduși Ildikó Fogarasi-Iordănescu (chitară bas, voce), Zoltán Stier (chitară) și Attila Weinberger, iar din componența anterioară rămân doar Orbán și Ráduly.[3] În 1986 este lansat albumul Din nou împreună, pe care nu figurează Weinberger.[6]

În 1990, Ráduly se stabilește în Ungaria, unde impune grupul pe piața muzicală. Formația întreprinde numeroase turnee și pregătește lansarea unui nou disc. Ráduly moare într-un accident rutier în decembrie 1994, ceea ce duce la încetarea activității grupului.[3]

• Caraman Fotea, Daniela și Lungu, Florian (1979). Disco. Ghid rock (ediție revizuită și adăugită), Editura Muzicală, București
• Caraman Fotea, Daniela și Nicolau, Cristian (1999). Dicționar rock, pop, folk (ediția I), Editura Humanitas, București. ISBN 973-28-0910-8
• Ionescu, Doru (2005). Timpul chitarelor electrice. Jurnal de călătorie în arhiva TVR (vol. 1, ediția întâi), Editura Humanitas Educațional. ISBN 973-689-063-5