Megalodon

Megalodonul (Carcharocles megalodon) este o specie extinctă de rechini, care a trăit acum aproximativ 23 – 3,6 milioane de ani în urmă, în timpul Miocenului timpuriu până în Pliocen. Conform studiului "When Did Carcharocles megalodon Become Extinct? A New Analysis of the Fossil Record"[2], cele mai vechi fosile plasează apariția speciei în urmă cu aproximativ 15,9 milioane de ani, Carcharocles megalodon trăind de la jumătatea Miocenului până în Pliocen, în urmă cu cca. 2,6 milioane de ani [3].

Megalodon
Fosilă:
BurdigalianZanclean, c. 23–3.6 mln. ani în urmă [1]
Model de maxilare al megalodonului,
expuse la Muzeul American al Istoriei Naturii
Clasificare științifică
Regn: Animalia
Încrengătură: Chordata
Subîncrengătură: Vertebrata
Clasă: Chondrichthyes
Subclasă: Elasmobranchii
Ordin: Lamniformes
Familie: Disputat; Lamnidae sau
Otodontidae
Gen: Disputat; Carcharodon sau
Carcharocles
Specie: C. megalodon
Nume binomial
Disputat; Carcharodon megalodon sau
Carcharocles megalodon

Pentru Carcharodon megalodon, Agassiz, 1843
Sinonime
  • Procarcharodon megalodon Casier, 1960
  • Megaselachus megalodon Glikman, 1964

Clasificarea taxonomică a C. megalodon-ului este în dezbatere de aproape un secol. Cele două interpretări majore sunt Carcharodon megalodon (în familia Lamnidae) sau Carcharocles megalodon (în familia Otodontidae).[4] Prin urmare, numele științific al speciei este de obicei abreviat la C. megalodon în literatura de specialitate.

C. megalodon este considerată unul din cei mai mari și mai puternici prădători din istoria vertebratelor,[5] și a avut un impact considerabil asupra structurii vieții marine.[6] Fosilele rămase indică spre faptul că acest rechin gigant atingea o lungime de până la 14–18 m,[5] și că ar fi avut o distribuție cosmopolitană.[4] Savanții sugerează că C. megalodon arăta ca o versiune mai mare de rechin alb, Carcharodon carcharias.[7]

Dintele unui asemenea rechin ajungea la dimensiuni impresionante.

Note

Bibliografie

  • Bretton W. Kent (1994). Fossil Sharks of the Chesapeake Bay Region. Egan Rees & Boyer, Inc. 146 pages. ISBN 1-881620-01-8
  • Dickson, K. A.; Graham, J. B. (). „Evolution and consequences of endothermy in fishes”. Physiological and Biochemical Zoology. 77 (6): 998–1018. doi:10.1086/423743. PMID 15674772.

Legături externe

Video-uri

NOTE: Flash Player is required to view the content below.

This article is issued from Wikipedia. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.