Mayinga N'Seka

N'Seka a lucrat ca asistentă medicală la spitalul Mbalad din Kinshasa și a contractat Ebola după ce a îngrijit o călugăriță care zburase pentru tratament de la spitalul misionar din Yambuku, unde a originat focarul. Mayinga a murit la spitalul Ngaleima pe 19 octombrie 1976. Au fost 318 de cazuri în acest focar, care a avut o rată de mortalitate de 88%.[1]

În cartea sa despre izbucnirea epidemiei din 1976, Ebola, William Close relatează că N'Seka tratase o călugăriță, pe Maica Fermina, care lucra la misiunea catolică din Yambuku. O altă călugăriță și un preot fuseseră, de asemenea, aduși în capitală pentru tratament. Oficialii s-au grăbit să localizeze contactele lui N'Seka în Kinshasa, inclusiv pe personalul Ambasadei Statelor Unite (unde ea își finalizase viza de student).[3]

Maica Fermina a murit la spitalul din Kinshasa în timp ce încerca să revină în Belgia pentru a se putea efectua un diagnostic al bolii.

Caracterul extrem de infecțios și de mortal al bolii era încă necunoscut atunci când N'Seka a tratat-o pe Fermina, și nu a fost luată nicio măsură specială de precauție pentru a evita venirea în contact cu sângele sau fluidele sale. N'Seka, în vârstă de 22 de ani, se pregătea să călătorească în Statele Unite ale Americii pentru a studia asistența medicală avansată cu o bursă la momentul decesului. N'Seka era născută în 1954. 

Tulpina virusului Ebola cu care s-a infectat N'Seka a fost numită la început „tulpina virusului Zair Mayinga” (astazi, tulpina virală Ebola Mayinga; EBOV/May) și este virusul prototip al speciei virusului Ebola Zair, și în același timp însăși specia tip pentru genul Ebolavirus.[4][5]

Sângele lui N'Seka a fost utilizat în întreaga lume și pentru a obține mai multe frecvențe și structuri de tulpini virale Ebola. Nu a fost încheiat niciun acord cu guvernul pentru distribuirea acestuia. [6]