Maximiliana Maria de Bavaria
Maximiliana Maria de Bavaria (n. , München, Ducatul de Bavaria – d. , München, Ducatul de Bavaria), aparținând Casei de Wittelsbach, a fost o prințesă a Bavariei.[1]
| Maximiliana Maria de Bavaria | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născută | München, Ducatul de Bavaria |
| Decedată | (61 de ani) München, Ducatul de Bavaria |
| Înmormântată | Catedrala din München |
| Părinți | Albert al V-lea Anna de Austria |
| Frați și surori | Maria Anna de Bavaria Ferdinand de Bavaria[*] Wilhelm al V-lea de Bavaria Ernest de Bavaria[*] |
| Ocupație | aristocrat[*] |
| Limbi vorbite | limba germană |
| Apartenență nobiliară | |
| Titluri | duce |
| Familie nobiliară | Casa de Wittelsbach |
Biografie
Maximiliana Maria a fost fiica cea mai mică a ducelui Albert al V-lea de Bavaria (1528–1579) și a soției sale, arhiducesa Anna de Austria (1528–1590), fiica împăratului Ferdinand I. Educația prințesei s-a concentrat în domeniul muzical. Printre profesorii ei a fost și organistul Hans Schachinger cel Tânăr. Maximiliana Maria a avut o relație deosebit de strânsă cu familia compozitorului curții Orlando di Lasso.[2]
Maximiliana Maria a rămas necăsătorită și a locuit la München la curtea fratelui ei, Wilhelm al V-lea, care i-a asigurat o rentă anuală de 6000 de guldeni. De-a lungul vieții, ea a avut legături foarte strânse cu sora ei Maria Anna, soția arhiducelui Carol al II-lea. Cele două surori au inițiat căsătoria nepoatei lor, Maria Anna, fiica fratelui lor Wilhelm al V-lea, cu viitorul împărat romano-german Ferdinand al II-lea. Wilhelm al V-lea a împiedicat inițial planurile Mariei Maximiliana de a-și muta reședința la Graz, la sora ei, Maria Anna, îndeplinindu-i totuși dorința în 1595. De asemenea, el i-a oferit o susținere financiară de care nicio prințesă bavareză nu se mai bucurase până atunci. Maximiliana Maria a locuit la curtea surorii sale trei ani, timp în care a dezvoltat o relație deosebit de caldă cu nepotul ei, Ferdinand. Maximiliana Maria s-a întors la München în 1598. Se spune că fratele ei a constatat că era dificil să trăiască permanent alături de Maximiliana Maria datorită caracterului ei.
Maximiliana Maria l-a angajat la curta pe pictorul și gravorul Johann Weiner.[3] Pentru Wilhelm di Lasso, fiul lui Orlando di Lasso, a dedicat un epitaf în Biserica Sf. Petru.[4]
Maximiliana Maria a murit pe 11 iulie 1614 la München unde a fost și înmormântată în Catedrala Frauenkirche.[5]
Note
- Hans Rall, Marga Rall: Die Wittelsbacher. Von Otto I. bis Elisabeth I., Editura Tosa, Viena, 1994, ISBN: 9783850014854, p. 123.
- Linda Maria Koldau: Frauen-Musik-Kultur: ein Handbuch zum deutschen Sprachgebiet der Frühen Neuzeit, Böhlau, 2005, p. 70
- Georg Kaspar Nagler: Neues allgemeines Künstler-Lexicon: oder Nachrichten von dem Leben und den Werken der Maler, Bildhauer, Baumeister, Kupferstecher etc, vol. 21, E. A. Fleischmann, 1851, p. 32
- Hubert Glaser: Beiträge zur bayerischen Geschichte und Kunst, 1573-1657, Editura Hirmer, 1980, p. 86
- Hans Rall, Marga Rall: Die Wittelsbacher. Von Otto I. bis Elisabeth I., Editura Tosa, Viena, 1994, ISBN: 9783850014854, p. 123.
Bibliografie
- Hans Rall, Marga Rall: Die Wittelsbacher. Von Otto I. bis Elisabeth I., Editura Tosa, Viena, 1994, ISBN: 9783850014854.
- Friedrich Emanuel von Hurter: Bild einer christlichen Fürstin Maria Erzherzogin zu Österreich, Herzogin von Bayern, Hurter, 1860, pp. 37-40.
- Dieter Albrecht: Maximilian I. von Bayern 1573-1651, Editura științifică Oldenbourg, 1998, pp. 143 și 153.