Marcel Gromaire

Marcel Gromaire, al cărui tată era educator la Paris, s-a născut în Noyelles-sur-Sambre, Franța. A urmat studii clasice la Douai, apoi și-a continuat studiile la Paris, obținând bacalaureatul în drept în 1909, o carieră judiciară pe care a abandonat-o rapid. A frecventat studiourile din Montparnasse și a urmat cursuri la Académie de La Palette^⁠(d).[10] În 1912, și-a efectuat serviciul militar la Lille. A fost rănit în 1916 în bătălia de la Somme.[11]

Gromaire s-a întors la Paris. Lucrând într-un studio din Paris, a pictat realitatea studioului său, lumina și conținutul acestuia, folosind ocru închis și maro. Și-a folosit studioul ca pe un etalon, ca pe un filtru; era mai mult decât un simplu loc de pictat.[12]

Întâlnirea cu un colecționar, doctorul Girardin, i-a consacrat cariera de artist când a achiziționat întreaga operă a lui Gromaire. Când Girardin a murit în 1953, Muzeul de Artă Modernă din Paris a primit 78 de picturi în ulei, precum și o colecție de acuarele.[11]

Gromaire a fost recunoscut foarte devreme de galerii și muzee. Încă din 1931, Pierre Matisse^⁠(d) a expus opera lui Gromaire la inaugurarea galeriei sale din New York. În 1933, o retrospectivă la Kunsthalle de Baie a stabilit importanța ansamblului său de lucrări. În 1937, opera sa a fost expusă la ordinele statului la Expoziția Internațională de la Paris.

Gromaire a pictat puțin peste șapte sute de pânze, în medie aproximativ zece pe an.

Gromaire a și predat, iar printre elevii săi s-au numărat pictorița și sculptorițaJeanne Patterson Miles^⁠(d).[13]

Din 1939 până în 1944, Gromaire a locuit la Aubusson, Creuse și a participat la reînnoirea mișcării de tapiserie împreună cu Jean Lurcat^⁠(d). A fost numit profesor la École nationale supérieure des arts décoratifs din 1950 până în 1962.

În 1950, a călătorit în Statele Unite ca membru al juriului pentru Premiul Carnegie, care a fost acordat lui Jacques Villon^⁠(d) în acel an. Un premiu Carnegie (nu primul) a fost acordat lui Gromaire însuși în 1952.

În 1954, a fost numit comandant al Legiunii de Onoare și în 1958 a primit Grand Prix National des Arts.

Din 1947 până în 1956, a expus la Galerie Louis Carré din Paris. În 1963, lui Gromaire i-a fost dedicată o retrospectivă la Musée national d'art moderne.

Gromaire a murit la Paris în 1971, după o lungă ședere în spital. În 1980, a avut loc o expoziție la Musée d'art moderne de la Ville de Paris, între 12 iunie și 28 septembrie.