Marc Elder
Marc Elder (Marcel Tendron) (n. , Nantes, Franța – d. , Saint-Fiacre-sur-Maine, Pays de la Loire, Franța) a fost un scriitor francez care a câștigat Premiul Goncourt în 1913 pentru romanul Le Peuple de la mer.
| Marc Elder | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Marcel Tendron |
| Născut | [1][2][3] Nantes, Franța |
| Decedat | (48 de ani)[1][2][3] Saint-Fiacre-sur-Maine, Pays de la Loire, Franța |
| Înmormântat | cimetière Miséricorde[*][4] |
| Cetățenie | Franța |
| Ocupație | istoric de artă |
| Limbi vorbite | limba franceză[1] |
| Studii | lycée Jules-Verne[*] ()[5] lycée Georges-Clemenceau[*] (bacalaureat[*], )[5] |
| Limbi | limba franceză |
| Opere semnificative | Le Peuple de la mer[*] |
| Note | |
| Premii | Premiul Goncourt Cavaler al Ordinului Național al Legiunii de Onoare[*][5] |
Biografie
Provenea dintr-o familie de burghezi din Nantes și se cunosc puține lucruri din tinerețea sa, cu excepția faptului că a fost orfan foarte devreme. În copilărie, și-a petrecut vacanțele în La Bernerie-en-Retz, o stațiune pe litoral foarte populară printre locuitorii din Nantes și a ieșit deseori în larg cu pescarii din golful Bourgneuf. Această experiență a inspirat ulterior intriga romanului său Le Peuple de la mer.[6]
Și-a început studiile alături de frații iezuiți în Vannes, apoi a intrat în „Petit Lycée de Nantes” (Liceul Jules-Verne din 1890 până în 1892, înainte de a continua la „Grand Lycée” (Liceul Georges-Clemenceau) în retorică și filozofie între 1901 și 1904.[7]
Critic și istoric de artă, cavaler al Legiunii de Onoare, Marcel Tendron a fost curator al castelului Ducilor de Bretania din Nantes din 1924 până în 1932.[8]
În 1913 a primit premiul Goncourt pentru romanul Le Peuple de la mer, care urmărește viața pescarilor din Noirmoutier. În acel an au fost de asemenea alese Le Grand Meaulnes de Alain-Fournier, și Barnabooth de Valery Larbaud. Au fost necesare unsprezece tururi de scrutin pentru a alege câștigătorul, un record pentru Premiul Goncourt.
De asemenea, a fost primul președinte al Societății Prietenilor Muzeului de Arte Frumoase din Nantes din 1920 până în 1933.[7]
Sănătatea sa fragilă din cauza tuberculozei pulmonare l-a determinat să fie reformat din armată în 1914 și a făcut sejururi frecvente și lungi la proprietatea bunicilor săi materni de la „manoir de la Vieille Cure” din Saint-Fiacre-sur-Maine, unde a murit în 1933.[7]
La 26 ianuarie 1911 s-a căsătorit cu Germaine Marthe Malaval la primăria arondismentului 16 din Paris.[7]
Opera
- Le Peuple de la mer, G. Oudin, 1914
- Deux essais: Octave Mirbeau, Romain Rolland, G. Crès, 1914
- La vie apostolique de Vincent Vingeame, Calmann-Lévy, 1917
- Le sang des dieux, A. Michel, 1921
- À Giverny, chez Claude Monet, Bernheim-Jeune, 1924
- Gabriel-Belot, peintre imagier, A. Delpeuch, 1927
- Pays de Retz, Emile-Paul, 1928
- Les Dames Pirouette,' J. Ferenczi & fils, 1929
- Croisières J. Ferenczi & Fils, 1931
- La belle Eugénie: roman, Ferenczi et fils, 1931
- Jacques et Jean: bois originaux en couleurs de Robert Antral, Ferenczi et Fils, 1931
- La Bourrine - Le Beau livre N°4, 1932
- Jacques Cassard: corsaire de Nantes, J. Ferenczi, 1933
- Marc Elder, ou, Un rêve écartelé, Roger Douillard ed., Cid éditions, 1987
Note
- Autoritatea BnF, accesat în
- Marc Elder, GeneaStar
- Marc Elder, Babelio
- https://www.ouest-france.fr/pays-de-la-loire/nantes-44000/nantes-le-cimetiere-misericorde-histoires-intimes-de-la-france-775fdeca-3570-11ec-89a8-4dd33f25dc35, accesat în Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - http://www.archives.nantes.fr/pages/DOSSIERS_DOCS/cimetieres/celebrites/elder_marc/elder_marc.html, accesat în Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - „Hommage à Marc Elder, l'écrivain discret”. Arhivat din original la . Accesat în .
- „Marc Elder - Archives municipales de Nantes”. Arhivat din original la . Accesat în .
- „Marc Elder (Nantes, 1884 – Saint-Fiacre-sur-Maine, 1933)”. Accesat în 17 novembre 2020. Verificați datele pentru:
|access-date=(ajutor)