Magnus, duce de Holstein

Ducele Magnus s-a născut la Castelul din Copenhaga în 1540 ca al doilea fiu al regelui Christian al III-lea al Danemarcei și Norvegiei și al Dorotheei de Saxa-Lauenburg. La vârsta de 17 ani a fost trimis în Germania pentru a fi educat la diferite curți judecătorești germane. După moartea tatălui său în 1559, s-a întors în Danemarca pentru încoronarea fratelui său mai mare, regele Frederic al II-lea al Danemarcei.

În același an, principele-episcop de Ösel-Wiek și Curlanda^⁠(d) Johannes al V-lea von Munchhausen din Vechea Livonie și-a vândut pământurile regelui Frederic al II-lea în schimbul sumei de 30.000 taleri. Pentru a evita divizarea ereditară a domeniului său, regele Frederic al II-lea a dăruit acest teritoriu fratelui său mai mic Magnus cu condiția ca acesta să renunțe la drepturile sale de succesiune în ducatele de Schleswig și Holstein^⁠(d). În 1560, Magnus a debarcat cu o armată pe Saaremaa unde a fost ales imediat episcop de către canonicatul Catedralei^⁠(d).[5]

În timpul Războiului Livonian, la 10 iunie 1570, ducele Magnus a sosit la Moscova, unde a fost încoronat rege al Livoniei de către Ivan al IV-lea. Magnus a depus jurământ de vasalitate lui Ivan pe care l-a acceptat ca suzeran și a primit carta corespunzătoare pentru regatul vasal al Livoniei în ceea ce Ivan numea patrimoniul său. Tratatul dintre Magnus și Ivan al IV-lea a fost semnat de un opricinik^⁠(d) și de un membru al administrației zemskii, diacul^⁠(d) Vasili Șcelkalov^⁠(d). Teritoriile noului regat nu erau însă cucerite, dar chiar și așa Castelul Põltsamaa^⁠(d) a fost proclamat viitoarea reședință oficială a regelui.[6]

Noul rege încoronat Magnus al Livoniei a părăsit Moscova cu 20.000 de soldați ruși cu intenția de a cuceri Revalul controlat de suedezi. Speranța lui Ivan de a primi sprijinul lui Frederic al II-lea al Danemarcei, fratele mai mare al lui Magnus, a fost deșartă. Până la sfârșitul lunii martie 1571, Magnus a renunțat la lupta pentru Reval și a abandonat asediul.[3][7]

În 1577, după ce a pierdut favorurile lui Ivan și nu a primit niciun sprijin de la fratele său, Magnus a cerut nobilimii livoniene să se unească în spatele lui într-o luptă împotriva ocupației străine. A fost atacat de forțele lui Ivan și luat prizonier. La eliberare, el a renunțat la titlul său regal. Magnus a renunțat la drepturile la tron în favoarea lui Ștefan Báthory.[8]

Magnus și-a petrecut ultimii șase ani ai vieții la castelul Pilten^⁠(d) din Episcopia Curlandei^⁠(d), unde a murit ca rentier al coroanei poloneze^⁠(d).[9]

În 1662, trupul lui Magnus a fost returnat în Danemarca și a fost reînhumat în Catedrala Roskilde.[10]

La 12 aprilie 1574, s-a căsătorit cu Maria Vladimirovna din Starița^⁠(d), fiica lui Vladimir^⁠(d), cneaz de Starița. Printre copiii săi s-au numărat:

• Maria de Oldenburg (c. iulie 1580 – c. 1597)
• Eudoxia de Oldenburg (c. 1581 – c. 1588)

• Războaiele Livoniene, de Kara Broughton
• Die Münzen von Herzog Magnus