Magda Simon

Magda Simon (n. 20 iulie 1908, Oradea – d. 7 martie 1969, Oradea)[1] a fost o scriitoare și jurnalistă maghiară evreică.

Magda Simon
Date personale
Născută
Satu Mare, Austro-Ungaria
Decedată (59 de ani)
București, România
Cetățenie România
Ocupațiejurnalistă
Limbi vorbitelimba română
limba maghiară

Biografie și carieră

A absolvit liceul în orașul natal; în 1930, începe ca ziaristă la Brassói Lapoknál, iar în 1936 scrie la Nagyváradi Napló.

Ca și restul evreilor din Oradea care reprezentau aproximativ o treime din populația orașului, este forțată să intre în Ghetoul orădean la 3 mai 1944. Acolo continuă să scrie în jurnal și vorbește de suferințele îndurate. La un moment dat exclamă:[2][3][4][5]

„Clopotele bat acum pentru noi.

E modul prin care Oradea, acest oraș străvechi, ne jelește, plânge pentru copiii ei porniți într-o călătorie spre moarte.

Domnul fie cu tine, Oradea! Rămasul tău bun îmi dă putere pentru marea călătorie.

Trăiește fericit, drag oraș, îți urez din toată inima. Și uită-ne pe noi, cei care ți-am fost loiali până la moarte.

Trăiește fericit, dacă poți,

Iar dacă poți, blestemat să fii!".”

În iunie 1944, este deportată  a Auschwitz. Supraviețuiește și, în 1945, se întoarce acasă, reluându-și după un an cariera jurnalistică la Facla și la Cuvântul maghiar.

Deși a apărut inițial ca poetă, a câștigat mai târziu o reputație națională pentru criticile sale literare și rapoartele documentare autentice. S-a concentrat asupra săracilor din sate și punctele de cotitură ale existenței țărănești. Experiențele și impresiile acumulate pe parcursul anilor au servit ca sursă de lecturi, nuvele/romane și piese de teatru.

Lucrări
  •  Lumea se transformă (interviu, București, 1949);
  • Ferma sufletelor (povestiri), București, 1956; București, 1968. ;
  • Borsi krónika (povestiri Târgu Mureș, 1959)
  •  Împăcare (piese de teatru, București, 1960);
  •  O sută de nunți (teatru, București, 1960);
  •  Grindină (scena, București, 1962);
  •  Pe  marea banda rulantă. Raport de deces (București, 1967; limba română: Pe marea bandă rulantă. București, 1969);
  • Cselédkenyéren (nuvelă, București, 1968);
  •  Clopotele Oradiei (opere alese, București, 1975. ).

Note
  1. Popa, Marian (). Dicționar de literatură română contemporană. Albatros. p. 551.
  2. Smaranda Chișbora :Oradea fără evrei: Cum erau persecutați evreii din orașul de pe Criș
  3. „Mai 1944: Ghetoul orădean”. Accesat în .
  4. en Simon Magda, Translated by Susan Geroe. „The church bellsof Oradea”. Accesat în .
  5. en Magda Simon. „Survivors' testimonies - Oradea - The church bells of Oradea”. Accesat în .

Vezi și
This article is issued from Wikipedia. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.