Mănăstirea Amalfion
Mănăstirea Amalfion (în greacă Μονή των Αμαλφηνών, „Mănăstirea celor din Amalfi”) a fost una din cele trei mănăstiri de pe Muntele Athos care foloseau ritul și limba liturgică latină, fiind alcătuită din călugări viețuitori după Regula Sfântului Benedict.
| Mănăstirea Amalfion | |
| Informații generale | |
|---|---|
| Țara | Grecia |
| Localitate | Republica Monastică de la Muntele Athos |
| Coordonate | 🌍 |
| Istoric | |
| Localizare | |
Călugării de rit latin au rămas pe Sfântul Munte și după Marea Schismă din 1054, bucurându-se în continuare de stimă și respect. De-abia în secolul al XIII-lea mănăstirea Amalfion, nemaiputându-se întreține singură, a fost trecută de împăratul Andronic al II-lea Paleologul sub ascultarea Marii Lavre.[1]
În prezent viețuiesc printre ruinele rămase cinci călugări aparținători de Marea Lavră.
Note
- Aidan Keller, Amalfion: The Western rite monastery of Mt. Athos, p. 14.
Vezi și
- Biserica Sfântul Pantelimon din Köln, edificiu din sec. al X-lea, construit înainte de Marea Schismă
This article is issued from Wikipedia. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.