Lujza Orosz
Lujza Orosz (n. , Petenia(d), Sălaj, România – d. , Cluj-Napoca, România)[2] a fost o actriță maghiară din România, care a fost distinsă cu premiul Lili Poór(d).
| Lujza Orosz | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născută | [1] Petenia(d), Sălaj, România |
| Decedată | (93 de ani) Cluj-Napoca, România |
| Cetățenie | România |
| Ocupație | actriță |
| Limbi vorbite | limba maghiară limba română |
| Alma mater | Universitatea de Arte din Târgu Mureș |
| Alte premii | |
| Premio Lili Poór[*] (1992) | |
Biografie
A absolvit studiile liceale la Șimleu Silvaniei și apoi, în urma unui concurs de căutare de talente, a fost admisă la specializarea teatru a Conservatorului Maghiar de Muzică și Artă Dramatică din Cluj (1946). A absolvit cursurile Institutului Maghiar de Artă din Cluj în 1950. A fost cooptată în 1948 ca actriță în trupa Teatrului Maghiar de Stat din Cluj și a jucat pe scena acestui teatru până în anul 1977. În acest timp, a lucrat la studioul în limba maghiară al postului regional Radio Cluj (din 1948), asistent universitar la Institutul de Teatru „Szentgyörgyi István” din Cluj (1950–1954), iar după mutarea secției maghiare a institutului la Târgu Mureș, a fost profesoară de tehnica vorbirii scenice(d) la Conservatorul de Muzică din Cluj (1954–1957).
Rolurile ei principale au fost Gertrudis în Bánk bán(d) (1954), Regina nopții în Csongor és Tünde(d) (1947), văduva Baradlay în Fiii omului cu inima de piatră (1956), rol principal în piesa Zsuzsi a lui Lajos Barta (1957), Hekabé în Antigona (1959), Olga în Trei surori (1955), Hekabé în Troian Women (1967) de Gyula Illyés, după Euripide și Sartre, Tarnóczyné în piesa György Csávossy(d) romanul lui Zsigmond Kemény „Văduva și fiica ” (1977) .
În 1992 a devenit membră permanentă a Teatrului Maghiar de Stat din Cluj-Napoca și în acel an a primit Premiul Lili Poór(d) al Societății Maghiare de Cultură din Transilvania(d) (EMKE), iar în 1994 a primit un premiu pentru întreaga activitate la Festivalul Teatrelor Maghiare Transfrontaliere de la Kisvárda. Tot în 1994 a primit premiul Erzsébet(d). În 2016 a primit premiul pentru întreaga carieră la Festivalul Internațional de Film Transilvania (TIFF).
Filmografie
- Horizont (1971) – mama lui Karesz
- Madárkák (1971) – mama
- Makra (1972) – mama Makrăi
- Vifornița (1973) – Rafira, țărancă bătrână, mama lui Ștefu
- 141 perc a befejezetlen mondatból(d) (1975) – doamna Rózsá (Rózsáné)
- Hajdúk (1975) – mama
- Legato (1978) – Franciska
- Urgia (1978) – Catrina Pavalache, soția lui Victor
- Szabadíts meg a gonosztól (1979) – doamna Blúz (Blúzné)
- Stop cadru la masă (1980) – madam Levac, soția lui Alecu Levac și mama lui Cuchi
- O lacrimă de fată (1980) – Iustina, fiica lui Crăciun, gazda Anei Draga
- Trandafirul galben (1982)
- Hidegrázás (film TV, 1994) – mama lui Szergej
- Kínai védelem (1999)
- Egyszer élünk (2000) – Mária néni
Note
- http://szabadsag.ro/-/boldog-kilencvenediket-draga-lujzi- Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - Köllő, Katalin (). „Boldog kilencvenediket, drága Lujzi!”. Szabadság. Accesat în .
Bibliografie
- Romániai magyar irodalmi lexikon (Dicționar al literaturii maghiare din România): Szépirodalom, közírás, tudományos irodalom, művelődés IV. (N–R). Gyula Dávid (coord.). București: Kriterion; Cluj: Erdélyi Múzeum-Egyesület. 2002. ISBN 973-26-0698-3
- TIFF 2015 díjazottak
- Köllő, Katalin (). „Boldog kilencvenediket, drága Lujzi!”. Szabadság. Accesat în .
Lectură suplimentară
- Katalin Köllő: Orosz Lujza. Életútinterjú; prefață scrisă de István Nánay; Polis, Cluj, 2004 (Prospero könyvei)
Legături externe
- Lujza Orosz la Internet Movie Database
- „Magyaradás / In memoriam Orosz Lujza (cu materiale de arhivă din 2011, interviu cu Katalin Köllő)”, M Portré, TVR, , accesat în