Lucullus
Lucius Licinius Lucullus (n. cca. 117 î.Hr. – d. 57/56 î.Hr.) a fost un politician din facțiunea aristocratică Optimates a Republicii Romane târzii. Era în strânsă legătură cu generalul și omul de stat Sulla Felix.
| Lucullus | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 117 î.Hr.[1][2] Roma Antică |
| Decedat | 57 î.Hr. (60 de ani) |
| Părinți | Lucius Licinius Lucullus[*][3] Caecilia Metella[*] |
| Frați și surori | Marcus Terentius Varro Lucullus[3] |
| Căsătorit cu | Clodia[*] () Servilia Minor[*] () |
| Copii | Licinia[*] Marcus Licinius Lucullus[*][3] |
| Religie | Religia în Roma antică |
| Ocupație | Ancient Roman politician[*] Ancient Roman military personnel[*] |
| Limbi vorbite | limba latină |
| Consul | |
| În funcție – [4][3] | |
| Pretor | |
| În funcție – [3] | |
| Edil | |
| În funcție – [3] | |
| Senator roman | |
| Chestor | |
| Partid politic | Optimates |
În punctul culminant al carierei sale de peste douăzeci de ani în serviciu militar aproape continuu și în servicii guvernamentale a ajuns cel mai mare cuceritor al regatelor din estul Republicii, ca urmare al celui de-al Treilea Război Mitridatic în care a dovedit abilități extraordinare de general în diverse situații, mai ales în timpul asediului de Cyzicus și în bătălia de la Tigranocerta din Arzanene, Armenia. Stilul său de comandă a beneficiat de o atenție deosebit de favorabilă din partea experților militari din antichitate, iar campaniile sale au ajuns să fie studiate drept model al unui general iscusit.[5] Rivalul său Pompei îl numea pe jumătate în glumă „Xerxes într-o togă”.[6]
Note
- Autoritatea BnF, accesat în
- CERL Thesaurus, accesat în
- RSKD / Licinii[*] Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - The Magistrats of the Roman Republic[*] Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - Cassius Dio XXXVI. In captured correspondence of Mithradates VI Eupator, Lucullus was rated as the outstanding general since Alexander (Cicero, Acad.Pr. II)
- Velleius Paterculus 2.33.4: haud infacete Magnus Pompeius Xerxen togatum vocare adsueverat; Pliniu cel Bătrân, Natural History 9.80 (170). Plutarh, Life of Lucullus 39.3, attributes the quip to Tubero the Stoic.