Louis-Léopold Boilly

Boilly s-a născut în La Bassée, în nordul Franței,[11] fiul unui sculptor în lemn local.[12] Pictor autodidact, Boilly și-a început cariera la o vârstă foarte fragedă, realizând primele sale lucrări la vârsta de doisprezece sau treisprezece ani.[10] În 1774, a început să își prezinte lucrările augustinienilor din Douai, care au fost în mod evident impresionați: în decurs de trei ani, episcopul de Arras l-a invitat să lucreze și să studieze în dieceza sa. Cât timp a stat acolo, a produs o suită de picturi – aproximativ trei sute de mici lucrări portret.[10] A fost instruit în pictura trompe-l'œil de Dominique Doncre (1743–1820)[13] înainte de a se muta la Paris în jurul anului 1787.[10]

LA apogeul Terorii revoluționare din 1794, Boilly a fost condamnat de Comitetul Salvării Publice pentru nuanțele erotice ale lucrărilor sale.[14] Această ofensă a fost remediată prin realizarea de ultim moment a mai patrioticului Triumf al lui Marat (aflat acum în Musée des Beaux Arts, Lille), care l-a salvat de pedepse grave.[14]

Boilly a fost un pictor popular și celebru în epoca sa. A fost printre primii artiști care au produs litografii și s-a îmbogățit din vânzarea gravurilor și picturilor sale. A primit o medalie de la Salonul^⁠(d) parizian din 1804 pentru pcitura sa Sosirea unui poștalion în curtea Mesageriei. În 1833 a fost decorat cavaler al celui mai înalt ordin național, Legiunea de onoare.[10]

Boilly a murit la Paris la 4 ianuarie 1845. [10] Fiul său cel mic, Alphonse Boilly (1801–1867), a fost un gravor profesionist care a făcut ucenicie la New York cu Asher Brown Durand^⁠(d).[15]

Primele lucrări ale lui Boilly au arătat o preferință pentru subiectele amoroase și moralizatoare. Darul pețitorului este comparabil cu o mare parte a lucrării sale din anii 1790. Picturile sale la scară mică, cu un colorit atent îngrijit și detalii precise, amintesc de opera pictorilor de gen neerlandezi din secolul al XVII- lea, precum Gabriël Metsu^⁠(d) (1629–1667), Willem van Mieris^⁠(d) și Gerard ter Borch^⁠(d) (1617–1681), din ale căror lucrări Boilly deținea o colecție importantă.

După 1794, Boilly a început să realizeze compoziții mult mai aglomerate care servesc drept cronici sociale ale clasei de mijloc urbane.[16] În aceste lucrări, observația sa asupra obiceiurilor contemporane este ușor sentimentală și adesea plină de umor.[14]

Boilly a fost foarte respectat și pentru portretele sale. Până la sfârșitul vieții, a pictat aproximativ 5.000 de portrete, dintre care majoritatea erau pictate pe pânze de 22 cm x 17 cm.[16] Lucra rapid și s-a lăudat că avea nevoie de doar două ore pentru a finaliza un portret.[16] A pictat atât persoane din clasa de mijloc, cât și contemporani importanți, precum Robespierre.[14] Portretele lui Boilly caracterizează puternic modelele ca indivizi și sunt de obicei pictate într-o gamă sobră de culori.[14]

Boilly și-a folosit marea abilitate în reprezentarea texturilor pentru a produce numeroase lucrări iluzioniste, inclusiv picturi în Grisaille^⁠(d) care imită imprimeurile.[14] La Salonul din 1800 a expus o pictură care înfățișa straturi de imprimeuri, desene și hârtii suprapuse, acoperite de o foaie de sticlă spartă într-un cadru de lemn. Titlul lucrării sale, Un trompe-l'œil („un truc jucat ochiului”), a marcat prima utilizare a acestui termen pentru a descrie o pictură iluzionistă. Deși criticii de artă au luat în derâdere pictura ca pe o cascadorie, aceasta a provocat o senzație populară, iar trompe-l'œil a intrat în limbaj ca nume pentru un întreg gen.[17]

Interesul său pentru caricatură este cel mai evident în suita sa de 98 de litografii intitulată Recueil de grimaces, publicată între 1823 și 1828.[18]

Boilly rămâne un maestru foarte apreciat al picturii în ulei. O expoziție majoră a operei sale, The Art of Louis-Léopold Boilly: Modern Life in Napoleonic France, a traversat Statele Unite, unde a fost expusă atât la Kimbell Art Museum din Fort Worth, cât și la National Gallery of Art din Washington (1995).[19] Musée des Beaux Arts din Lille a organizat o expoziție la scară largă a operei lui Boilly în timpul sezonului de iarnă 2011-2012.[20]

• Autoportret, c.1793
• Toaletă intimă
• Robespierre
• Portretul lui Jan Anthony d'Averhoult, 1792, Muzeul Centraal
• Portretul unei femei, Muzeul Mitropolit de Artă
• Trei tineri artiști într-un studio
• Houdon^⁠(d), c. 1803
• Portretul lui Charles-Louis Havas^⁠(d)
• Tânăra harpistă, c. 1804–1806
• Efectul melodramei, 1830
• O lojă, 1830
• Trompe-l'œil cu o pisică și un buștean de lemn printr-o pânză, pește atârnând de targă
• Doamna Saint-Ange Chevrier, 1807, Muzeul Național

• Arta lui Louis-Léopold Boilly: Viața modernă în Franța napoleonică de Susan L. Siegfried (Yale University Press, 1995)
• Romantismul și școala naturii : desene și picturi din secolul al XIX-lea din colecția Karen B. Cohen de Colta Feller Ives (Muzeul Metropolitan de Artă, 2000)

• Biografie și link-uri către multe lucrări {World Wide Art Resources}. Atenție: tot felul de ferestre pop-up și linkuri nefuncționale aici.
• Arta lui Louis-Léopold Boilly {Recenzia cărții}