Lilly Carandino

A studiat la Conservatorul de Artă Dramatică din București pe care l-a absolvit în 1928. Ulterior, în perioada 1928-1931, a studiat cu bursă la Paris sub îndrumarea profesorilor Charlotte Muttel, Georges Adet și Madame Simon.

Între 1929 și 1969 a jucat zeci de roluri pe marile scene din București și din România, debutând pe scena Teatrului „Regina Maria” la întoarcerea din Paris:

• Teatrul Național București (1929-1931, 1935-1946);
• Compania Bulandra (1932);
• Teatrul Maican (1933-1935);
• Teatrul Odeon (1946);
• Teatrul Victoria (1947);
• Teatrul de Stat din Ploiești (1965-1969).

Între 1948 și 1964 i-a fost interzis să profeseze din cauza soțului ei, Nicolae Carandino, care era jurnalist, simpatizant al Partidului Național-Țărănesc[3] și deținut politic sub regimul comunist.

Printre rolurile sale se numără:

• „Moartea în vacanță” la Teatrul Regina Maria;
• „Fete în uniformă” la Fantazio;
• „Omul și masca” la Teatrul Național;
• „Despot Vodă” la Teatrul Național;
• „Poveste de iarnă” la Teatrul Național;
• „Joc primejdios” la Teatrul Național;
• „Mult zgomot pentru nimic”, la Teatrul Național;
• „Clopotul scufundat” la Teatrul Național;
• „Fântâna Blanduziei” la Teatrul Național;
• Desdemona în „Othelo” la Teatrul Ligii Culturale.

A rămas cunoscută în presa vremii nu atât datorită rolurilor jucate, cât mai ales din cauza prezenței în „grupul de la Tămădău”, un grup de susținători ai Partidului Național-Țărănesc. Deși au încercat să fugă în Occident, au fost prinși de autoritățile comuniste pe 14 iulie 1947.

S-a stins din viață în 1995 la București.

• Fosian, F.O. - 87 de artiști bucureșteni din teatru, operă și revistă.