Liga Campionilor EHF Feminin 2009–2010

Un total de 30 de echipe din 22 de federații afiliate EHF a luat parte în Liga Campionilor 2009-10. Fiecare națiune a primit un număr de locuri conform cu clasarea în 2008. Primele 24 de națiuni au participat în competiție cu campioanele naționale (Islanda nu a fost înregistrată ca echipă). Națiunile clasate pe locurile 1-7 au primit câte un loc suplimentar, la fel și Federația Daneză, din care făcea parte deținătoarea trofeului, Viborg HK. Deoarece această echipă s-a calificat oricum în 2009 după ce a câștigat Campionatul Danemarcei, wild card-ul care îi fusese atribuit de EHF a fost acordat lui FCK Håndbold.[2]

Pe 19 iunie 2009, campioana Macedoniei Kometal s-a retras din turneu din cauza unor probleme financiare.[3] În consecință, EHF a promovat campioana Franței Metz Handball din Turneul de Calificare 2 direct în Faza Grupelor, iar campioana Greciei Ormi Patras din Turneul de Calificare 1 în Turneul de Calificare 2.[3]

Tragerea la sorți a meciurilor din faza grupelor a avut loc pe 24 iunie 2009, la ora locală 19:00, ca parte a unui eveniment special organizat de EHF și intitulat Champions’ Draw, găzduit de Muzeul Liechtenstein din Viena, Austria.[7][8] 12 echipe, cărora li s-au alăturat alte patru venite din calificări, au fost implicate în acest proces, fiind împărțite în patru urne valorice de câte patru. Ele au fost trase la sorți în patru grupe de câte patru echipe, unde au jucat câte două meciuri una împotriva celeilalte, pe teren propriu și în deplasare, în total câte șase meciuri. Echipele clasate pe primele două locuri în fiecare grupă au avansat în cele două grupe principale. Echipele clasate pe locurile trei au retrogradat în Runda a 4-a a Cupei Cupelor EHF.

Tragerea la sorți a grupelor principale a avut loc pe 19 ianuarie 2010, la Linz, Austria.[9] Un total de 8 echipe au fost implicate în acest proces, fiind împărțite în două urne valorice de câte patru. Împărțirea echipelor în cele două urne s-a făcut pe baza rezultatelor din faza grupelor. Echipele care au terminat grupele pe primul loc au fost distribuite în Urna A, iar cele care au terminat grupele pe locul al doilea au fost distribuite în Urna B.

După tragerea la sorți, fiecare grupă principală a fost alcătuită din două echipe clasate pe locul întâi în faza grupelor, respectiv două echipe clasate pe locul al doilea, în așa fel încât echipele care s-au confruntat în aceeași grupă să nu se întâlnească în grupele principale. Echipele care s-au clasat pe primele două locuri în grupele principale au avansat în semifinale.

Semifinalele și finala s-au jucat în două manșe, câte un meci pe teren propriu și unul în deplasare. Larvik și Oltchim au primit avantajul de a juca meciul de pe teren propriu în returul semifinalelor, deoarece au câștigat grupele principale în care au evoluat.

După ce Viborg și Oltchim au câștigat semifinalele, Federația Europeană de Handbal a anunțat că tragerea la sorți pentru organizarea meciurilor din finală va avea loc pe 20 aprilie, în Viena.[10] În urma tragerii la sorți Viborg a organizat meciul tur, iar Oltchim meciul retur.[11] Pentru a respecta regulamentele EHF privind capacitatea arenelor, meciurile nu s-au jucat în sălile obișnuite ale celor două cluburi. Astfel, meciul tur s-a desfășurat pe 8 mai în Messecenter din Herning, iar meciul retur pe 15 mai în Sala Polivalentă din București.[12]

Conform paginii oficiale a EHF:[13]

• Site web oficial