Laurențiu Ulici

A fost licențiat al Facultății de Filologie (1966) și al Facultății de Filosofie (1970), Universitatea din București. Laurențiu Ulici a fost critic literar și președinte al Uniunii Scriitorilor din România, din 1995 până la moartea sa în luna noiembrie 2000.

Cariera politică și-a început-o în Partidul Alianței Civice, alături de Nicolae Manolescu, Stelian Tănase, Mona Muscă. Laurențiu Ulici a fost senator în legislatura 1996-2000 din partea Partidului Alternativa României, al cărui membru fondator a fost, alături de Varujan Vosganian, Mircea Iorgulescu; a fost membru în grupul parlamentar de prietenie cu Italia.

Moartea a fost accidentală, prin intoxicare cu monoxid de carbon, din cauza unei sobe stricate. Decesul s-a petrecut într-un sat lângă Făgăraș, unde a fost invitat de un coleg de la o reuniune a scriitorilor din Făgăraș. Împreună cu Ulici a decedat și șoferul său, Constantin Tuca.

• Recurs, 1971 (eseuri)
• Prima verba, 1974 (critică)
• Arghezi, Bacovia, Barbu, Blaga, Fundoianu, Maniu, Pillat, Vinea, Voiculescu, 1974
• Biblioteca Babel, 1978 (eseuri)
• Prima verba II, 1978
• Confort Procust, 1983 (cronici literare)
• Puțin, după exorcism, 1991
• Prima verba III, 1992
• Literatura română contemporană, 1995, volumul I - Poezia; (operă rămasă neîncheiată)
• Scriitori romani din afara granitelor tarii, 1996
• Dubla impostură, 1996 (essais politiques)
• Mitica si Hyperion, 2000
• Prima verba, IV, 2004

A îngrijit antologiile Nobel contre Nobel - 1988; 1001 de poezii românești - 1997 (10 vol.).

• Gheorghe Parja, Echim Vancea, Ioana Petreus - Portret de grup cu Laurentiu Ulici, 2002

• Alex Găină: Patru scriitori români la Moscova
• Un interviu tv de Cleopatra Lorințiu cu Laurențiu Ulici