Konstantin Aksakov

Konstantin Sergheevici Aksakov (în rusă Константи́н Серге́евич Акса́ков, n. , Aksakovo⁠(d), RSFS Rusă, URSS – d. , Zakynthos, Apokentromeni Dioikisi Peloponnisou, Dytikis Elladas kai Ioniou⁠(d), Grecia) a fost un scriitor și critic literar rus, unul dintre primii și cei mai importanți slavofili.

Konstantin Aksakov
Date personale
Născut[1][2]
Aksakovo⁠(d), RSFS Rusă, URSS[1]
Decedat (43 de ani)[1][2][3]
Zakynthos, Apokentromeni Dioikisi Peloponnisou, Dytikis Elladas kai Ioniou⁠(d), Grecia[1]
ÎnmormântatCimitirul Novodevici[*]
Cauza decesuluicauze naturale (tuberculoză)
PărințiSerghei Aksakov[1]
Frați și suroriVera Sergheevna Aksakova[*][[Vera Sergheevna Aksakova (Russian writer (1819-1864))|]]
Ivan Sergheevici Aksakov[*][[Ivan Sergheevici Aksakov (Russian writer and notable slavophile (1823-1886))|]]
Grigori Sergheevici Aksakov[*][[Grigori Sergheevici Aksakov |]] 
Cetățenie Imperiul Rus
Ocupațiepoet
filozof
scriitor
critic literar[*]
Limbi vorbitelimba rusă[4][5]
Activitate
StudiiImperatorski Moskovski universitet[*][[Imperatorski Moskovski universitet (the first of the twelve Imperial universities of the Russian Empire, located in Moscow (1755—1917).)|]] ()[1]
PregătireIuri Ivanovici Venelin[*][[Iuri Ivanovici Venelin (Russian academic)|]] 
Limbilimba rusă 

Tatăl său, Serghei Aksakov, și sora sa, Vera Aksakova, erau și ei scriitori,[6] iar fratele său mai mic, Ivan Aksakov, era jurnalist.

A scris piese de teatru, lucrări de critică socială și de istorie a vechii ordini sociale ruse.[7]

Konstantin Aksakov a fost primul care a publicat o analiză literară a lucrării Suflete moarte a lui Gogol, comparându-l pe autorul rus cu Homer (1842). Aksakov a scris, de asemenea, o serie de articole despre lingvistica slavonă.

După ascensiunea la tron a țarului Alexandru al II-lea, îi trimitea o scrisoare în care-l sfătuia să restabilească zemski sobor (1855).

Biografie

Aksakov s-a născut în familia proeminentului scriitor rus Serghei Timofeevici Aksakov (1791-1859) și a soției sale, Olga Semionovna Zaplatina (1793-1878). Bunicul lui, Timofei Stepanovici Aksakov, aparținea vechii familii nobiliare Aksakov ai cărei membri pretindeau a fi descendenți ai lui Șimon. Primul lor strămoș atestat era Ivan Feodorovici Veliaminov, poreclit Oksak care trăise în secolul al XV-lea. Blazonul familiei a fost inspirat de stema poloneză Przyjaciel (cunoscută, de asemenea, sub numele de Aksak), care este considerat a fi de origine tătară din Polonia (cuvântul „oksak” înseamnă „șchiop” în limbile turcice).[8] Toate acestea i-au făcut pe unii cercetători să creadă că familia Aksakov avea origine tătărească,[9] în ciuda faptului că ea nu avea nici o legătură cu nobilimea poloneză.

Bunicul matern al lui Aksakov era generalul rus Semion Grigorievici Zaplatin care luptase sub comanda lui Aleksandr Suvorov și care se căsătorise cu prizoniera turcă Igel-Syum.[10]

Aksakov crescu la o moșie de la țară, înainte de a se muta la Moscova, împreună cu familia lui. El trăi întreaga viață cu părinții lui, fără a se căsători sau a se mută din casă. Studia la Universitatea de Stat din Moscova și deveni membru al Cercului Stankevici, un grup de hegelieni ruși și adepți timpurii ai democrației ruse.

Aksakov i-a cunoscut ulterior pe Ivan Kireevski și Aleksei Homiakov, a adoptat filozofia slavofilă și a rupt orice contact cu Cercul Stankevici.

Filosofie

Lucrarea lui Aksakov referitoare la Mihail Lomonosov (1846) a încercat să sintetizeze viziunea lui cu privire la misiunea istorică și religioasă a țăranilor ruși cu filozofia lui Hegel. Mai târziu, Aksakov a abandonat filosofia hegeliană și a devenit un antieuropean radical.[11]

Referințe

  1. Kratkaia literaturnaia iențiklopedia
  2. Autoritatea BnF, accesat în
  3. Konstantin Sergejevič Aksakov, Opća i nacionalna enciklopedija
  4. Autoritatea BnF, accesat în
  5. CONOR[*][[CONOR (authority control file for author and corporate names in Slovene system COBISS)|]] Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  6. Marina Ledkovskai͡a-Astman; Charlotte Rosenthal; Mary Fleming Zirin (). Dictionary of Russian Women Writers. Greenwood Publishing Group. pp. 14–15. ISBN 978-0-313-26265-4. Mai multe valori specificate pentru |autor= și |nume= (ajutor); Mai multe valori specificate pentru |autor2= și |nume2= (ajutor); Mai multe valori specificate pentru |autor3= și |nume3= (ajutor)
  7. Russia and Western Civilization: Cultural and Historical Encounters By Russell Bova
  8. Andrei Kuleshov (2009). Aksakovs. The History of Broken Fates. Chapter I: Origins. — Moscow: Territory, 328 pages ISBN: 978-5-98393-018-6 at the official Aksakov family website (in Russian)
  9. Peter K. Christoff, K.S. Aksakov, A Study in Ideas, Vol. III: An Introduction to Nineteenth-Century Russian Slavophilism, Princeton University Press (2014), p. 102
  10. Kuleshov A. S., Naumov O. N. (2009). Aksakovs. Ahnentafel. Generation XXV. — Moscow: Territory ISBN: 978-5-98393-019-3 at the official Aksakov family website (in Russian)
  11. Everything2.com
This article is issued from Wikipedia. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.