Joseph-Nicolas Delisle

Era unul din cei unsprezece copii ai lui Claude Delisle (1644-1720). Ca mulți din frații săi, între care Guillaume Delisle (1675-1726), el a făcut studii clasice, dar s-a orientat rapid spre astronomie sub conducerea lui Jacques Cassini (1677-1756). În 1714 a intrat la Academia Franceză de Științe ca student al lui Giacomo Filippo Maraldi.[14] Devenit adjunct, apoi asociat astronom al Academiei în 1716 și 1719, profesor la Collège de France în 1718 și membru al Academiei din Rouen, i-a avut elevi pe Jean-Paul Grandjean de Fouchy, Joseph Jérôme Lefrançois de Lalande și pe Charles Messier.

Deși bun om de știință și provenind dintr-o familie înstărită, el nu dispunea de mari mijloace financiare. Viața i s-a schimbat radical atunci când a fost chemat de țarul Rusiei, Petru I, la Sankt-Petersburg, în 1725, pentru a fonda și conduce o școală de astronomie la Academia Rusă de Științe, unde l-a chemat, în 1726, pe fratele său Louis de l’Isle. A fondat Observatorul din Sankt-Petersburg. A devenit relativ bogat și celebru, în așa măsură încât, revenind la Paris, în 1747, a primit titlul de astronom și și-a putut crea propriul său observator astronomic la hôtel de Cluny, făcut celebru, mai târziu, de Charles Messier.

Delisle a arătat că curcubeele sunt cauzate de separarea luminii Soarelui de către picăturile de apă. A lucrat și la calcularea distanței dintre Pământ și Soare, și a observat tranzitul lui Mercur și tranzitul lui Venus. Este cunoscut și pentru inventarea unei scări de temperatură, în 1732, scara Delisle.

În 1749 a fost ales membru străin al Academiei Regale Suedeze de Științe.

• Jean-Pierre Poussou (2004), L'influence française en Russie au XVIIIe siècle, Presses Paris Sorbonne