John Wallis

John Wallis (n. 23 noiembrie 1616, Ashford, Regatul Angliei – d. 28 octombrie 1703, Oxford, Regatul Angliei) a fost un matematician și teolog englez. A studiat la Cambridge, după care a îmbrățișat cariera ecleziastică. La 33 de ani a devenit profesor de geometrie la Oxford.

John Wallis
Date personale
Născut[1][2][3][4]
Ashford, Anglia, Regatul Unit[5]
Decedat (86 de ani)[1][2][3]
Oxford, Regatul Angliei[5]
PărințiRev. John Wallis[*][[Rev. John Wallis (1567 - 1622)|​]][6]
Joanna Chapman[*][[Joanna Chapman (1580 - 1643)|​]][6]
CopiiAnne Blencowe[*][[Anne Blencowe (Anne, Lady Blencowe (1656–1718), compiler of recipes)|​]]
John Wallis[*][[John Wallis (English Member of Parliament (1650-1717))|​]][7]
Religieprezbiterianism
Ocupațiematematician
istoric al matematicii[*]​
filozof
muzicolog[*]​
teoretician al muzicii[*]​
criptolog[*]​
cadru didactic universitar[*]​
arhivist[*]​
Limbi vorbitelimba latină
limba engleză[8]
Activitate
Alma materEmmanuel College[*][[Emmanuel College (college of the University of Cambridge)|​]]
Felsted School[*]​
Universitatea Cambridge[9] 
OrganizațieUniversitatea Oxford 
Profesor pentruJohn Caswell[*][[John Caswell (matematician britanic)|​]][9] 

A fost un admirator al matematicii grecești, editând o parte din operele lui Arhimede (sec. 3 î.Hr.), Aristarh (sec. 3 î.Hr.), Ptolomeu (sec. 2 d.Hr.) și Eutocius (sec. 6 d.Hr.). Lui i se datorează crearea învățământului pentru surdomuți.

Contribuții în matematică

Contribuțiile aduse în matematică sunt numeroase și însemnate: a introdus (în 1657) exponenții negativi; a considerat numerele pozitive și cele negative ca opuse, respectiv, între ele; a dat diverse interpretări numerelor pur imaginare și complexe; a dedus divizibilitatea binoamelor; a înțeles (încă din 1656) faptul că 0! (factorial) trebuie considerat egal cu 1; a exprimat prin cuvinte (în 1658) importantele formule privind numărul divizorilor unui număr și suma lor.

De asemenea, a cercetat diferite sisteme de numerație, a studiat transformarea fracțiilor ordinare în numere zecimale și invers; a expus proprietățile principale ale numerelor zecimale periodice; a cunoscut că extragerea rădăcinilor pot conduce la numere zecimale neperiodice infinite; s-a ocupat cu fracțiile continue și a dat legea formării resurselor; a dat (în 1656) prima definiție a noțiunii de limită a unui șir, introducând pentru prima dată un simbol pentru infinit, și a considerat egalități, a găsit formula care redă numărul pi sub forma celebrului produs infinit de numere naturale[10].

A descoperit (în 1656) triunghiul caracteristic (cum l-a denumit G. Leibniz, în 1684) atât de utilizat în calculul infinitezimal; a expus o metodă nouă pentru rectificare; a efectuat cuadraturi (înainte de descoperirea calculului integral); a introdus abscisele negative. În trigonometrie, a studiat (în 1670) semnele sinusului în cele patru cadrane; a desenat sinusoida și secantoida.

De la Wallis au originea denumirile de interpolare și de mantisă (1656, respectiv, 1657).

Opere principale
  • Tractatus de selectionobus conicis, nova methodo exposits (1655)
  • De algebra, tractatus historicus et practicus (1673)
  • Discurse of Combinations (1685).

Note
  1. Notable Names Database
  2. Marea Enciclopedie Rusă
  3. Encyclopædia Britannica
  4. MacTutor History of Mathematics archive, accesat în
  5. Валлис Джон, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*]​
  6. Genealogics
  7. The Peerage
  8. Autoritatea BnF, accesat în
  9. Genealogia matematicienilor
  10. Mihăileanu, vol I, p. 171

Bibliografie
  • N. N. Mihăileanu. Istoria matematicii. Antichitatea și evul mediu, vol I-II, Editura Enciclopedică Română, 1974, 1981
  • A-A.(P.) Iușchevici, Istoria matematicii în evul mediu, Editura Stiințifică, 1963
  • Heinrich Wieleitner, Istoria matematicii de la Descartes până la mijlocul secolului al XIX-lea, Editura Științifică, București, 1964
This article is issued from Wikipedia. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.