Johann Adolph Hasse

Johann Adolph Hasse (în varianta italiană Giovanni Adolfo, botezat 25 martie 1699, Bergdorf - d. 16 decembrie 1783, Veneția) a fost un compozitor german.

Johann Adolph Hasse
Date personale
Născut1699
Bergedorf⁠(d), Orașul Liber Lübeck⁠(d), Sfântul Imperiu Roman
Decedat (84 de ani)[1][2][3][4]
Veneția, Republica Veneția[5]
Înmormântatchiesa di San Marcuola[*][[chiesa di San Marcuola (church)|​]]
Căsătorit cuFaustina Bordoni[*][[Faustina Bordoni (opera singer (1697-1781))|​]] (din )[6]
Ocupațiecompozitor
cântăreț
profesor de muzică[*]​
chapelmaster[*][[chapelmaster (leader of a musical ensemble, often smaller ones used for TV, radio, and theatres, originally for chapels)|​]]
Limbi vorbitelimba germană[7]
limba italiană
Gen muzicaloperă
Muzica bisericească
Concert
muzică de cameră 
Tipul de vocetenor[5] 
Instrument(e)voce[*]​ 
Discografie
Înregistrări notabileArtemisia[*][[Artemisia (opera by Johann Adolf Hasse)|​]] 

Biografie

Începuturile în Germania

Hasse s-a născut la Bergdorf, care era în acea vreme oraș azi fiind o parte a orașului Hamburg. A primit primele lecții de muzică de la tatăl său. Înzestrat cu o voce frumoasă de tenor, el a ales o carieră de cântăreț pe care a început-o la trupa de operă de la Gänsemarkt din Hamburg condusă de Reinhard Keiser,

Opera
  • Antioco (1721)
  • Sesostrate (1726)
  • L'Astarto (1726)
  • Gerone, tiranno di Siracusa (1727)
  • Attalo, re di Bitinia (1728)
  • L'Ulderica (1729)
  • Tigrane (1729)
  • Ezio (1730)
  • Artaserse (1730)  Se del fiume, din Artaserse (1730-1734) 
  • Dalisa (1730)
  • Arminio (1730)
  • Cleofide (1731) (reluată sub titlul Alessandro nelle Indie)
  • Catone in utica (1731)
  • Demetrio (1732)
  • Cajo Fabrizio (1732)
  • Euristeo (1732)
  • Siroe (1733)
  • Tito Vespasiano (1735)
  • Senocrita (1737)
  • Atalanta (1737)
  • Asteria (1737)
  • Irene (1737)
  • Alfonso (1738)
  • Viriate (1739)
  • Serpentes ignei in deserto (1740)
  • Numa (1741)
  • Lucio Papirio (1742)
  • L'asilo d'amore (1742)
  • Didone abbandonata (1742)
  • Issipile (1742)
  • Antigono (1743)
  • Ipermestra (1744)
  • Semiramide riconosciuta (1744)
  • La spartana generosa (1747)
  • Leucippo (1747)
  • Demofoonte (1748)
  • Il Natale di Giove (1749)
  • Attilio Regolo (1750)
  • Ciro riconosciuto (1751)
  • Adriano in Siria (1752)
  • Solimano (1753)
  • L'eroe cinese (1753)
  • Artemisia (1754)
  • Il re pastore (1755)
  • L'Olimpiade (1756)
  • Nitteti (1758)
  • Il sogno di Scipione (1758)
  • Achille in Sciro (1759)
  • Alcide al bivio (1760)
  • Zenobia (1761)
  • Il trionfo di Clelia (1762)
  • Egeria (1764)
  • Romolo ed Ersilia (1765)
  • Partenope (1767)
  • Piramo e Tisbe (1768)
  • Ruggiero (1771)

Note
  1. „Johann Adolph Hasse”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
  2. Autoritatea BnF, accesat în
  3. Johann Adolph Hasse, Encyclopædia Britannica Online, accesat în
  4. Johann Adolph Hasse, SNAC, accesat în
  5. Archivio Storico Ricordi, accesat în
  6. MSR / Gasse[*][[MSR / Gasse (articol enciclopedic)|​]] Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  7. CONOR[*][[CONOR (authority control file for author and corporate names in Slovene system COBISS)|​]] Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)

Bibliografie
  • Raffaele Mellace, Johann Adolf Hasse, L'Epos (L'amorosocanto) Palermo, 2004. ISBN 88-8302-248-3 (500 pagini, text în italiană)

Legături externe

Materiale media legate de Johann Adolph Hasse la Wikimedia Commons

This article is issued from Wikipedia. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.