Jean de Baroncelli

S-a născut la 25 martie 1914, cu câteva luni înainte de declanșarea Primului Război Mondial, în arondismentul 16 al Parisului.[7] La moartea tatălui său, el a devenit al zecelea marchiz de Baroncelli,[4] deși acest titlu a fost rareori menționat. Tatăl său era regizorul de film Jacques de Baroncelli^⁠(d) (1881–1951) din faza de pionierat a cinematografiei. Familia Baroncelli își avea originile în Toscana, se stabilise mai târziu în sudul Franței și prosperase în cursul secolului al XIX-lea în urma practicării comerțului.[4]

A studiat dreptul și științele umaniste și a obținut o diplomă de licență de la prestigioasa École libre des sciences politiques^⁠(d) din Paris (Sciences Po).[8] În anii 1940 a publicat mai multe romane, printre care romanul de război Vingt-six hommes („Douăzeci și șase de oameni”, 1942)[9][10] și Le disgracié (1946).[11] A colaborat mai întâi la ziarul antisemit Je suis partout^⁠(d).[12]

S-a căsătorit în octombrie 1950 cu vedeta de teatru Sophie Desmarets^⁠(d) (1922–2012), iar cuplul s-a mutat la o fermă veche pe care Baroncelli o moștenise în partea de nord-vest a Montpellierului, unde timp de câțiva ani, în timpul verii, au urmat un stil de viață tipic celebrităților, cu petreceri frecvente. Cu toate acestea, înghețul nesezonier din 1956 a ruinat recolta de vin din acel an și o mare parte a terenului agricol a trebuit să fie vândut. Alte terenuri au fost vândute, de asemenea, în anii următori, iar cea mai mare parte a celor 300 de hectare pe care Baroncelli le deținea fuseseră vândute până la sfârșitul anilor 1960 pentru construcția de locuințe.[6] Soții Baroncelli au avut o fiică pe nume Caroline, care s-a născut în anul 1952.[4]

Baroncelli a contribuit în mod regulat la ziarul Le Monde din 1953 până în 1983, realizând numeroase recenzii de film, interviuri și articole de investigație.[8] A fost membru al Association française de la critique de cinéma et de télévision și al Société des gens de lettres^⁠(d), precum și redactor șef al buletinelor și revistelor Unifrance^⁠(d) (1957–1978).[8] Reputația de critic de film pe care a dobândit-o a determinat cooptarea sa în juriile mai multor festivaluri de film (Berlin 1957^⁠(d), Cannes 1958^⁠(d) și 1963^⁠(d) și Veneția 1961^⁠(d)), în Comitetul de selecție al filmelor străine pentru Festivalul de la Cannes din 1978 până în 1992 și în consiliul de administrație al Festivalului Internațional de Film de la Cannes.[8]

A prezentat, de asemenea, de mai multe ori la postul public francez de radio^⁠(d) emisiunea de artă „Le Masque et la Plume^⁠(d)”. A fost unul dintre cei mai vechi colaboratori ai ziarului Libération^⁠(d), care era inițial o publicație clandestină a mișcării de rezistență, și a fost, împreună cu Jeander (critic al ziarului Libération) și cu operatorii cinematografelor pariziene, membru fondator al Association française des cinémas d'art et d'essai^⁠(d) (Confederația Cinematografului de Artă) în 1955.[13] A fost distins cu titlul de Ofițer al Legiunii de Onoare (la 1 ianuarie 1989)[14] și cu titlul de Comandor al Ordre des Arts et des Lettres^⁠(d).[8]

Jean de Baroncelli a decedat în 31 iulie 1998 la Montpellier.[8]

• Jean de Baroncelli la Internet Movie Database