James Edward Keeler

James Edward Keeler (n. , LaSalle⁠(d), Illinois, SUA – d. , California, SUA) a fost un astronom american.

James Edward Keeler
Date personale
Născut10 septembrie 1857(1857-09-10)
La Salle, Illinois
Decedat (42 de ani)
San Francisco, California
ÎnmormântatAllegheny Observatory[*][[Allegheny Observatory (historic observatory of the University of Pittsburgh)|​]][1][2]
PărințiWilliam Frederick Keeler[*][[William Frederick Keeler (birth/death: 1821-1886 LCAuth[n80038134] VIAF[1305710])|​]][3]
Ann Eliza Keeler[*][[Ann Eliza Keeler |​]][3]
Număr de copii2[4]
Cetățenie Statele Unite ale Americii
Ocupațieastronom
astrofizician[*]​
fizician
Limbi vorbitelimba engleză
Activitate
Domeniuastronomie 
InstituțieUniversitatea Pittsburgh
Lick Observatory[*][[Lick Observatory (astronomical observatory, California, USA)|​]]
Allegheny Observatory[*][[Allegheny Observatory (historic observatory of the University of Pittsburgh)|​]] 
Alma MaterUniversitatea din Heidelberg
Universitatea Johns Hopkins 
OrganizațiiAcademia Națională de Științe a Statelor Unite ale Americii[*]​[5]
Academia Americană de Arte și Științe[*]​
Royal Astronomical Society[5]
Asociația Americană pentru Progresul Științei[*]​[6] 
PremiiHenry Draper Medal[*][[Henry Draper Medal (American award in astronomical physics)|​]] ()
Premiul Rumford[*]​ ()[5] 

Cariera și viața personală

Keeler a lucrat la Observatorul Lick începând din 1888, dar a plecat după ce a fost numit director al Observatorului Allegheny al Universității din Pittsburgh în 1891. El s-a întors la Observatorul Lick ca director al acestuia în 1898, dar a murit la scurt timp după aceea, în 1900. Cenușa sa a fost înmormântată într-o criptă de la baza Telescopului Memorial Keeler de 31-inch la Observatorul Allegheny.

Împreună cu George Hale, Keeler a fondat și editat Jurnalul Astrofizic, care rămâne o mare revistă de astronomie în prezent.

Părinții lui au fost William F. și Anna (născută Dutton) Keeler.[7] El s-a căsătorit în 1891 și a lăsat o văduvă și doi copii.

Cercetare

Keeler a fost primul care a observat intervalul din inelele lui Saturn în prezent cunoscut sub numele de Intervalul Encke, folosind refractorul de 36-inch de la Observatorul Lick, pe 7 ianuarie 1888. După ce această caracteristică a fost numită după Johann Encke, care observase o variație mult mai largă în luminozitatea Inelului A,[8] contribuțiile lui Keeler au fost aduse la lumină.[9] Cel de-al doilea interval major în Inelul A, descoperit de Voyager, a fost numit Intervalul Keeler în onoarea sa.

Planete minore descoperite: 2 [10]
452 Hamiltonia 6 decembrie 1899 [11][12]
(20958) A900 MA 29 iunie 1900 [13]

În 1895, studiul său spectroscopic asupra inelelor lui Saturn a arătat că părți diferite ale inelelor reflectă lumina cu schimburi Doppler diferite, din cauza vitezelor lor de orbitare diferite în jurul lui Saturn.[14] Aceasta a fost prima confirmare observațională a teoriei lui James Clerk Maxwell că inelele sunt alcătuite din nenumărate obiecte mici, fiecare orbitând în jurul lui Saturn cu viteza sa proprie. Aceste observații au fost făcute cu un spectrograf atașat la telescopul cu refracție Fitz-Clark de 13-inch de la Observatorul Allegheny.

Observațiile sale cu telescopul Crossley de la Observatorul Lick au ajutat să se stabilească importanța telescoapelor de reflexie optice mari, și au extins înțelegerea astronomilor despre nebuloase. După moartea sa prematură, colegii săi de la Observatorul Lick s-au îngrijit de publicarea fotografiilor sale de nebuloase și roiuri într-un volum special al publicațiilor Observatorului Lick.[15]

Keeler a descoperit două planete minore, asteroidul Koronis 452 Hamiltonia în 1899, și asteroidul intersector al lui Marte (20958) A900 MA în 1900, care a devenit o planetă minoră pierdută până la recuperarea sa cu 99 ani mai târziu.[13]

După descoperirea pulsarilor în 1967, imagini optice ale Nebuloasei Crabului captate de Keeler în 1899 au fost utilizate pentru a determina mișcarea corectă a Pulsarului Crabului.[16]

Onoruri și moștenire

Keeler a fost distins cu Medalia Henry Draper de la Academia Națională de Științe în 1899.[17] În anul 1900, el a fost ales președinte al Societății Astronomice a Pacificului.

În 1880, directorul Observatorului Allegheny Samuel Pierpont Langley, însoțit de Keeler și alții, a mers într-o expediție științifică spre vârful Mount Whitney. Scopul expediției era de a studia cum radiația Soarelui era absorbită selectiv de atmosfera Terrei, comparând rezultatele de la mare altitudine cu cele găsite la nivelurile inferioare. Ca urmare a expediției, un pisc de 14.240 picioare aproape de Mount Whitney a fost numit "Acul Keeler”.

În plus față de intervalul lui Keeler în inelele lui Saturn, craterul marțian Keeler, craterul lunar Keeler, precum și asteroidul 2261 Keeler, sunt numite în onoarea lui.[18]

Referințe
  1. https://www.youtube.com/watch?v=lV_MWdAmnk8&t=1557s, accesat în Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. https://www.rasc.ca/honorary-member-james-edward-keeler, accesat în Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  3. Geni.com
  4. National Academy of Sciences Biographical Memoir (PDF) (în engleză), accesat în
  5. http://www.encyclopedia.com/people/science-and-technology/astronomy-biographies/james-edward-keeler, accesat în Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  6. Notable Names Database
  7. Hockey, Thomas (). The Biographical Encyclopedia of Astronomers. Springer Publishing. ISBN 978-0-387-31022-0. Accesat în .
  8. Harland, David M. (). Mission to Saturn: Cassini and the Huygens Probe. Chichester: Praxis Publishing. ISBN 1-85233-656-0.
  9. Osterbrock, D. E.; Cruikshank, D. P. (). „J. E. Keeler's discovery of a gap in the outer part of the A Ring”. Icarus. 53 (2): 165–173. Bibcode:1983Icar...53..165O. doi:10.1016/0019-1035(83)90139-2. Mai multe valori specificate pentru |DOI= și |doi= (ajutor)
  10. „Minor Planet Discoverers (by number)”. Minor Planet Center. . Accesat în .
  11. „452 Hamiltonia (1899 FD)”. Minor Planet Center. Accesat în .
  12. "LCDB Data for (452) Hamiltonia" Arhivat în , la Wayback Machine..
  13. „20958 (A900 MA)”. Minor Planet Center. Accesat în .
  14. Keeler, J. E. (). „A spectroscopic proof of the meteoric constitution of Saturn's rings”. Astrophysical Journal. 1: 416–427. Bibcode:1895ApJ.....1..416K. doi:10.1086/140074. Mai multe valori specificate pentru |DOI= și |doi= (ajutor)
  15. Keeler, J. E. (). „Photographs of Nebulae and Clusters made with the Crossley reflector”. Publications of the Lick Observatory. 8: 1. Bibcode:1908PLicO...8....1K.
  16. „Proper motion of the Crab pulsar”. Royal Astronomical Society, Monthly Notices, vol. 180, Sept. 1977, p. 717-729.
  17. „Henry Draper Medal”. National Academy of Sciences. Accesat în .
  18. Schmadel, Lutz D. (). Dictionary of Minor Planet Names – (2261) Keeler. Springer Berlin Heidelberg. p. 184. ISBN 978-3-540-00238-3. Accesat în .

Linkuri externe
This article is issued from Wikipedia. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.