Jakob Ackeret

Jakob Ackeret, FRAeS[5] (1898–1981) a fost un inginer aeronautic elvețian. El este în general considerat ca unul dintre cei mai mari experți aeronautici ai secolului al XX-lea.

Jacob Ackeret
Date personale
Născut17 martie 1898
Zürich, Elveția
Decedat27 martie 1981
Küsnacht, Elveția
Cetățenie Elveția
Ocupațiefizician
cadru didactic universitar[*]​
Q10497074[*]​
inventator
Limbi vorbitelimba germană[1][2]
Activitate
Alma materETH Zürich
OrganizațieETH Zürich[3] 
PremiiMedalia Timoshenko (1969)
Medalia Daniel Guggenheim (1970)
Profesor pentruWernher von Braun, Walter Traupel[*][[Walter Traupel (Swiss mechanical engineer and professor (1914–1998))|​]][4], Georg Gyarmathy[*][[Georg Gyarmathy (Dr. Sc. techn. ETH Zürich 1962)|​]][4], Nikolaus Rott[*][[Nikolaus Rott (Dr. sc. techn. ETH Zürich 1945)|​]][4] 

Naștere și educație

Jakob Ackeret s-a născut în 1898 în Elveția. A obțint licența în inginerie mecanică la ETH Zürich în 1920 ca student al lui Aurel Stodola. În anii 1921-1927 a lucrat cu Ludwig Prandtl la "Aerodynamische Versuchsanstalt" din Göttingen, asistând la o perioadă legendară în dezvoltarea dinamicii moderne a fluidelor. A obținut doctoratul la ETH Zürich în 1927.

Carieră academică

După terminarea doctoratului, Ackeret a lucrat la Escher Wyss AG din Zürich ca inginer hidraulic șef, aplicând, cu un mare succes, tehnici moderne de aerodinamică în proiectarea de turbine.

El a devenit profesor de aerodinamică la ETH Zürich în 1931, iar printre studenții săi s-a aflat Wernher von Braun.

Cercetări

Ackeret a fost un expert în turbine cu gaze și a fost cunoscut pentru cercetările sale în domeniul elicelor și al propulsiei de mare viteză.

Când a predat la ETH Zurich, el a participat activ la rezolvarea problemelor practice de inginerie, cum ar fi proiectarea de elice cu pas variabil pentru nave și avioane. Invenția sa cea mai importantă a fost turbina cu gaze cu circuit închis. El a realizat invenția împreună cu C. Keller.

Ackeret a contribuit în mod semnificativ la cercetări în aerodinamica supersonică. El a condus activitatea inițială de calcul al vitezei și rezistența întâmpinată de o pală supersonică[6] și a propus denumirea de "număr Mach" pentru multiplii vitezei sunetului.[7][8] Într-o conferință desfășurată la Roma în 1935 Ackeret a prezentat un proiect al unui tunel de vânt supersonic.

Ackeret a obținut în 1965 Ludwig-Prandtl-Ring din partea Deutsche Gesellschaft für Luft- und Raumfahrt (Societatea Germana pentru Aeronautică și Astronautică) pentru "contribuție remarcabilă în domeniul ingineriei aerospațiale".

În 1976, el a fost ales membru asociat din străinătate al National Academy of Engineering din SUA pentru "contribuțiile sale la înțelegerea mecanicii fluidelor supersonice și de mare viteză, conducând la îmbunătățiri semnificative a științei zborului".

Referințe
  1. Autoritatea BnF, accesat în
  2. CONOR[*][[CONOR (authority control file for author and corporate names in Slovene system COBISS)|​]] Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  3. www.accademiadellescienze.it, accesat în
  4. Genealogia matematicienilor
  5. http://www.flightglobal.com/pdfarchive/view/1959/1959%20-%201366.html
  6. Ackeret, J. (1925). Luftkräfte auf Flügel, die mit größerer als Schallgeschwindigkeit bewegt werden. Zeitschrift für Flugtechnik und Motorluftschiffahrt (16), 72-74.
  7. Rott, N (1985-01), Jakob Ackeret and the History of the Mach Number (în engleză), 17 (1), Annual Review of Fluid Mechanics, doi:10.1146/annurev.fl.17.010185.000245, ISSN 1545-4479 0066-4189, 1545-4479 Verificați valoarea |issn= (ajutor) Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  8. "Aeronautical research in Germany: from Lilienthal until today", Volume 147 by Ernst-Heinrich Hirschel, Horst Prem, Gero Madelung

Legături externe
This article is issued from Wikipedia. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.