Jacques Balmat

Născut în valea Chamonix, a fost vânător de capre sălbatice și colecționar de cristale. El a efectuat prima ascensiune a vârfului Mont Blanc împreună cu medicul Michel-Gabriel Paccard la 8 august 1786. Pentru această realizare, regele Victor Amadeus al III-lea al Sardiniei i-a acordat titlul onorific le Mont Blanc.

După ascensiunea reușită, Balmat a primit premiul promis cu 25 de ani în urmă de Horace-Bénédict de Saussure primului om care va urca pe Mont Blanc. La 3 august 1787 a urcat vârful din nou, împreună cu de Saussure și alți 16 oameni.

În timpul războaielor napoleoniene, Savoia a trecut sub control francez, iar Jacques Balmat a devenit membru al consiliului comunei. A efectuat o tentativă nereușită de a introduce oile merinos în valea Chamonix.[2]

Balmat a fost criticat pentru relatarea autobiografică a ascensiunii, publicată ulterior în engleză sub titlul Jacques Balmat or The First Ascent of Mont Blanc: A True Story,[3] în care rolul doctorului Paccard a fost minimalizat. Milner a descris relatarea lui Balmat ca fiind „cețos de romantică și în mare parte fictivă” și a citat patru analiști ai istoriei alpinismului care au găsit erori în versiunea relatată de Balmat.[4]

Shipton l-a descris pe Balmat ca fiind „lăudăros și îngâmfat” și a spus că „are un caracter vanitos și răutăcios. Succesul i s-a urcat la cap și în curând a început să amplifice rolul jucat de el.”[5]

Balmat a murit după ce a căzut de pe o stâncă în timp ce căuta aur în valea Sixt în 1834.[3]