Ivane Javahișvili

Ivane Javahișvili s-a născut în orașul Tbilisi din Georgia (care făcea parte atunci din Imperiul Rus) în familia aristocratică a prințului Alexander Javahișvili, care îndeplinea funcția de profesor la Liceul din Tbilisi. După ce a absolvit Facultatea de Studii Orientale a Universității din Sankt Petersburg în 1899, Ivane a devenit privat-docent la catedra de filologie armenească și georgiană a Universității din Sankt Petersburg. În perioada 1901-1902 a efectuat un stagiu de cercetare la Universitatea din Berlin. În anul 1902 l-a însoțit pe mentorul său, academicianul Nicholas Marr, la Muntele Sinai, unde au studiat manuscrise medievale georgiene. După ce primele volume ale studiului monumental, dar neterminat, kartveli eris istoria (O istorie a națiunii georgiene) au apărut între 1908 și 1914, tânărul savant și-a creat o reputație de autoritate proeminentă în domeniul istoriei georgiene și caucaziene, al dreptului, paleografiei, diplomației, muzicii și teatrului din Georgia, publicând lucrări de referință în aceste domenii.[3]

La începutul anului 1918 el a contribuit la fondarea primei universități georgiene la Tbilisi, realizând astfel un deziderat vechi al intelectualilor georgieni, care fusese respins în mod constant de autoritățile imperiale ruse.[4] Universitatea Tbilisi (actuala Universitate de Stat „I. Javahișvili” din Tbilisi, TSU, care acum îi poartă numele), unde Javahișvili a devenit profesor și șeful Departamentului de Istorie a Georgiei, a dobândit rapid o poziție dominantă în activitatea educațională a Georgiei. În 1919 Javahișvili i-a succedat chimistului Petre Melikișvili ca rector al universității: a îndeplinit această funcție până în iunie 1926, când, în urma Revoltei antisovietice din 1924, a scăzut toleranța autorităților politice sovietice față de intelectualii care nu aveau convingeri marxiste.[5] Deși i s-a permis să publice și să predea, acest pas înapoi i-a salvat probabil viața, deoarece succesorul său la conducerea universității a devenit o victimă a Marii Epurări staliniste din 1936–1937.[6] Javahișvili a fost obligat să renunțe la postul de profesor la Universitatea de Stat din Tbilisi în 1938, dar a fost numit la scurt timp director al Departamentului de Istorie al Muzeului de Stat al Georgiei, pe care l-a condus până la moartea sa survenită în 1940 la Tbilisi. A fost înmormântat în curtea universității.

• Portretul lui Javahișvili pe un timbru sovietic din 1976
• Portretul lui Javahișvili pe un timbru din Georgia din 2016. Artist: G. Kartvelișvili
• Portretul lui Javahișvili pe o bancnotă de 5 lari georgieni

Javahișvili a scris mai mult de 170 de lucrări care tratează diverse aspecte ale istoriei politice, culturale, sociale și economice a Georgiei. De la apariția în 1908 a primei ediții, principala sa lucrare, O istorie a națiunii georgiene (publicată integral între 1908 și 1949), a rămas unul dintre cele mai cuprinzătoare și mai importante studii dedicate istoriei premoderne a poporului georgian. Această lucrare nu a fost tradusă însă în nicio altă limbă. Unele dintre cele mai influente articole și cărți ale lui Javahișvili, inclusiv O istorie a națiunii georgiene, au fost reeditate în perioada 1977-1998 într-o colecție de opere alese în 12 volume.[7]

• Akaki Surguladze (1976), „Ivane Javakhishvili (1876–1940)”
• Sergo Jorbenadze (1986), Life and Works of Ivane Javakhishvili, Publishing House of the Tbilisi State University, 611 pp. (în georgiană)