Iuliu Barasch

Iuliu Barasch (n. 17 iulie 1815, Brodî, Galiția – d. 31 martie 1863, București), care era poreclit Moses Mendelssohn al României, a fost un medic, filozof, pedagog și animator al culturii și științei român, evreu maskil originar din Galiția, Ucraina, fondatorul iluminismului evreiesc în România. S-a remarcat ca fiind unul din cei mai activi popularizatori ai științei din România, în acest sens a susținut mai multe lecții publice și a editat mai multe manuale. A înființat mai întâi un dispensar, iar mai apoi un spital pentru copii, după modelul instituțiilor europene, în acest fel punând bazele asistenței pediatrice din România. A scris și câteva lucrări filozofice în limba germană.

S-a născut la Brodî in Galiția, pe atunci în stăpânirea Imperiului Austriac. Numele său ebraic primit după naștere era Yehuda ben Mordehai. Iuliu Barasch a studiat medicina la Berlin și la Leipzig. În 1841, la Berlin, a primit titlul de doctor în medicină, susținând teza de doctorat Sinopsis impetiginum sau Conspectus omnimium morborum cutis chronicorum.

Stabilindu-se în Țara Românească, a devenit medic al carantinei de la Călărași, între anii 1843-1847, iar mai apoi al județului Dolj, între anii 1847-1851. Între 1851-1858 a fost medic în București și profesor de istorie naturală la Colegiul Sf. Sava, la Școala de Agricultură și la Școala militară. Între anii 1856-1863 a fost medic la Școala națională de medicină și farmacie din București. În 1858 sub conducerea sa a fost inițiat și organizat primul spital de copii din București. În 1856 a fondat și a fost redactor al revistei Isis sau Natura (din 1862 Natura), tipărită în primul an al apariției sale la Tipografia Națională a lui Iosif Romanov.

A fost înmormântat în București, în cimitirul evreiesc din strada Sevastopol. După desființarea acestui cimitir în timpul regimului Antonescu, mormântul său a fost transferat la Cimitirul Filantropia și apare pe Lista monumentelor istorice din București (2004).[2]