Isaac Barrow

• 1630: se naște la Londra
• urmează școlile din Charterhouse, apoi din Felstead
• 1648: absolvent al Universității Trinity College din Cambridge
• 1649: ocupă catedra de profesor universitar
• 1655: demis din funcție; fiind persecutat de Independenți
• este exilat și călătorește prin Franța, Italia, Constantinopol
• 1659: revine în Anglia
• 1660: este numit profesor de filologie greacă la Cambridge
• 1662: numit profesor de geometrie la universitatea din Gresham
• 1663: profesor la Cambridge
• 1669: își dă demisia în favoarea lui Isaac Newton, fostul său student
• 1672: devine Master la "Trinity College"

Barrow a fost precursorul lui Newton și Leibnitz în elaborarea bazelor calculului infinitezimal. S-a ocupat de așa-numita problemă inversă a tangentelor. De asemenea, este primul care a introdus noțiunea de coeficient unghiular. Mai mult, a demonstrat că, în fond, curbele geometrice sunt curbe cinematice.

Dar cea mai de seamă contribuție a sa constă în noua sa metodă de determinare a ariilor și tangentelor curbelor.

Barrow aplică metoda la curbele:

1. x² (x²+y²) = r²y²;
2. x³+y³ = r³;
3. x³+y³ = rxy, numită galanda
4. y = (r-x) tan πx/2r, cvadratricea
5. y = r tan πx/2r.

În geometria triunghiului i se atribuie inegalitatea lui Barrow.

Barrow s-a ocupat și de problema lui Alhazen, de dezvoltare a funcțiilor în serii infinite, de problema rezolvării ecuațiilor de gradul al III-lea pe cale grafică.

În domeniul fizicii, s-a ocupat de probleme legate de reflexia și refracția luminii, de studiul letilelor și a reconsiderat explicația carteziană a curcubeului.

Cea mai importantă scriere a sa este: Lectiones opticae et geometricae... (1669), în care a rezolvat geometric problema teoretică a formării imaginilor în lunetă etc.

De asemenea, Isaac Barrow a fost un bun traducător al lucrărilor de geometrie din antichitate.