Irma Sèthe

Irma Sèthe a fost introdusă de la o vârstă fragedă în studiul muzicii de către mama ei, iar în 1885 și-a continuat pregătirea la vioară cu violonistul german August Wilhelmj^⁠(d). În 1890 a fost admisă la Conservatorul Regal din Bruxelles^⁠(d). În acest timp, a dat lecții de vioară multor studenți și a avut o relație cu Eugène Ysaÿe, colegul ei.[2]

În 1898, Irma s-a mutat la Berlin împreună cu soțul ei, filozoful rus Samuel Saenger, și a cântat în Orchestra Filarmonicii din Berlin. Ei au avut două fiice: Elisabeta și Magdalena. În 1909, Irma Sèthe a fost membră a Berliner Kammerspiel-Trio.

Irma Sèthe a încetat să mai cânte în public la începutul Primului Război Mondial. După moartea soțului ei, în 1944, a căzut treptat în depresie și a evoluat către nebunie. Trăind cu fiica ei cea mai mare, Elisabeth, la New York, a murit la vârsta de 82 de ani, în 1958, lăsând printre bunurile ei vioara de dimensiuni reduse (1/2), pe care a folosise în copilărie și care a intrat în colecția Bibliotecii Regale a Belgiei în iunie 2022.[3]

• Volker Timmermann, Saenger-Sethe, Irma, Sophie Drinker Institut für muzikwissenschaftliche Frauen-und Geschlechterforschung, 2016.
• Silke Wenzel, Irma Saenger-Sethe, Musik und Gender im Internet, 2017.
• Marie Cornaz, À la redécouverte d'Eugène Ysaÿe, Turnhout, Brepols, 2019 (pp. 60-92, 286, 310).

• de Irma Saenger-Sethe