Irene Camber

S-a apucat de scrimă la vârsta de opt ani pentru a urma pașii fratelui mai mare.[1] În 1942, sub îndrumarea maestrului Carlo de Palma, a ajuns în finală la Campionatul național al Italiei.[2] A fost nevoită să-și întrerupă pregătirea în timpul celui de-al Doilea Război Mondial și s-a dedicat la studiile de chimie industrială și de pian la Padova.[1] La scurt timp după ce a preluat scrima în 1947, a participat la Olimpiada de la Londra, unde a fost învinsă în primul tur grupelor.

În 1952, a creat surpriza când a cucerit medalia de aur, după ce a învins-o pe dubla campioană olimpică Ilona Elek, scorul fiind 4–3. În anul următor a devenit campioană mondială la Bruxelles. S-a căsătorit cu Giacomo Corno, cu care a avut trei fii.[2] Fiind gravidă în perioada respectivă, nu a luat parte la Olimpiada din 1956 de la Melbourne, dar a cucerit o medalie de bronz la cea din 1960 de la Tokyo.[2]

După ce s-a retras, a devenit antrenoare a lotului național feminină al Italiei. Sub îndrumarea sa, Antonella Ragno a câștigat medalia de aur la Jocurile Olimpice din 1972.[1]

• en Irene Camber la Olympedia.org

Materiale media legate de Irene Camber la Wikimedia Commons