Ion Valjan

VALJAN, I. (Numele la naștere: Ion Al. Vasilescu) - avocat, judecător, om politic, dramaturg, memorialist (ns. pe 16 dec. 1881, la Turnu Măgurele - m. în 29 apr. 1960, la spitalul Penitenciarului Văcăreşti - București). Tatăl său, originar din Slatina, era Alexandru Vasilescu,  iar mama a fost Elisa Alexandrina Bătășanu, din satul Ciorâca – com Chilia (azi: sat în comuna olteană Făgețelu). Tatăl ajunge șeful vămii la Turnu Măgurele, loc în care se naște viitorul magistrat și dramaturg, Ion Al. Vasilescu, consacrat în literatură ca I. Valjan[1] . Copilul trăiește cu părinții la Turnu Măgurele, până când intră în clasa I, pe care o parcurge la Giurgiu, unde tatăl său, conform, reglementărilor din domeniul vamal, primește un nou loc de muncă. Clasele  a II-a și a III-a le urmează la Ploiești, apoi familia vine la Turnu Severin, unde Ion Al. Vasilescu – Valjan parcurge clasa a IV-a (în anul școlar 1891/1892) și, mai departe, clasele elementare și o parte din cele liceale în cadrul Liceului “Traian” din Turnu Severin, continuate la Liceul “N. Bălcescu” din Brăila, unde l-a avut coleg de bancă pe Panait Cerna (îl reperăm pe Ion Al. Vasilescu - Valjan ca violonist chiar, într-o fotografie brăileană din 1899, probabil la finele liceului).

Ion Valjan
Date personale
Nume la naștereIon Al. Vasilescu
Născut1881
Decedat1960 (79 de ani)
Cetățenie Regatul României
Ocupațiescriitor
dramaturg
politician
avocat
Activitate
StudiiUniversitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași
a nu se confunda cu muzicianul Ion Vasilescu (1903 - 1960)

În 1903 a absolvit Facultatea de Drept a Universității din Iași și și-a dat doctoratul la Paris[2]. A fost directorul Teatrului National din București în perioada 1923–1924 și director general al teatrelor între 1923–1926. Valjan a fost arestat în 1950; a fost închis la Aiud, la Ocnele Mari și la Pitești.[3]

Opera literară

Piese de teatru

Comedii

Postume

  • Teatru. Generația de sacrificiu, București, Minerva, 1985 și Vremea, 1998;
  • Cu glasul timpului. Amintiri, București, Eminescu, 1987 și 1996; Humanitas, 2013[5]
  • Trei crime celebre, București, Garamond, 1994.

Referințe și note

Vezi și


This article is issued from Wikipedia. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.